Antagonism

Capitolul 12

Mașinile au ajuns în același moment.
Katy și Edward au deschis portierele și trîntindu-le sau întors cu spatele la mașină. Sincronizare perfectă.

- Nu..nu nu. Nu!, zici că sunt un disc stricat.

- Alisa, ce este? Dilan își așeaza mîinile pe umerii mei pentru a-mi atrage atenția.

Mă întorc spre el și incep sã strig și să vorbesc repede blestemînd la nimereala și lovind cu pumnii în pieptul sau.

- Alisa calmeazate și..

- Nu îmi zici tu mie să mã calmez!

Fără a mai adauga nimic m-a cuprins în brațe și doar atunci m-am calmat.

Max a iesit din mașina așa cã nu a asistat la istericalele mele.
Am stat îmbrățișați pînă s-a asigurat că m-am liniștit cât-de-cât.

- Ce s-a întîmplat?

- E frig!

- Unde?

- Afară!

- Și atunci?

- O să îngeț!

- Și din această cauză ?, întreaba amuzat.

- Da, desigur. Ce altceva? , întreb nedumerită.

Nu zice nimic și doar se îndepărtează de mine, apoi se dezbracă de hanorac. Se întoarce spre mine și îmi zîmbește, un zîmbet mic cu un efect devastator.
Coboară din mașină lăsîndu-mă complet nedumerită . Înconjoară mașina apoi desghide portiera. Întinde mîna și mă invită să ies , mîna în care ține hanoracul ducînd-o la spate.

- Dar..

- Ai încredere.

Îi accept ajutorul și cobor din mașină . În următorul moment mă întoarce cu spatele la el și simt cum îmi potriveste ceva pe umeri .
Mi-a dat hanoracul său iar el a rămas doar într-un pulover subțire .
Când m-am întors am constatat cat de mică e distanța dintre noi.
Într-o buna zi o sa-mi sara inima din piept daca o sa ma mai aflu prin preajma lui.

- O să-ți fie frig!

- O să mă încalzești tu.
Îmi cuprinde talia cu un braț și mă lipește de el.

Mă simt așa de bine lînga el și mi se pare într-atît de normal acest sentiment încît mă sperie.
Mă concentrez asupra căldurii emanate de hanorac și corpul lui și decid să las gîndurile să zboare.

Mai tîrziu ne-am alăturat grupului . Băieții cărau bagajele iar Edy și Katy erau din nou certați, evitîndu-se. Am impresia ca devine ceva normal sa-i văd ciondănindu-se , iar acest gând ma amuza nespus de mult.

Aș vrea să știu ce s-a întîmplat între ei, dar evident, în situația în care mă aflu nu îmi permit să-i întreb. Voi găsi momentul potrivit mai tîrziu cand vom fi singure.

Frigul de afară mă omoară, și mai ales bagajul plin cu haine de vară.

Am intrat cu toții în cabană ca să luăm prînzul. Acesta a fost tensionat , cu tentative vane de a destinde atmosfera. Tot atunci Max ne-a zis că nu vom rămîne în această cabană. Au o altă cabană rezervată pentru noi mai aproape de natură.
Aceasta a fost o rugăminte explicită de a mamei. Natura si aer curat, ceia ce se pare că "lipsește " pe la noi. Dacă mai lipsește si asta atunci sunt balerină profesionistă!

- Mai aproabe de habitatul nostru natural.
Comentariul îl amuză doar pe Edy.

- Specimene rare ca persoana ta trebuie păstrate doar în zona lor specifică de comfort!