Antagonism

Capitolul 2

Ma plimbam pe coluare fara sa ma grabesc, cautînd cabinetul directoarei sau ceva asemanator cu el cand s-a auzit al doilea sunet.

Holurile şcolii erau pustii , nu ca mar deranja , iubesc liniştea si pacea dar lor n-ai cum sa le ceri informatii chiar daca ai vrea.

Am grabit pasul privind ce scrie pe placutile de deasupra claselor : " A8, V3, 9C, 1-E " etc. Eram aşa concentrata pe scrisul de pe placute caci cînd am intors coltul spre dreapta am dat nas in nas cu usa directoarei .

- Bingo, - am spus ciocanind la usa. La a treia lovitura uşa a fost deschisa de o doamna cam de varsta mijlocie , destul de inalta , nu prea plinuta , cu parul brunet prins intr-un coc si cu un zîmbet mare pe fata.
Am presupus ca-i directoarea .

-Buna ziua.

-Bun venit draga , tu trebuie sa fii noua eleva . Eu sunt directoarea scolii ,Maria Danielle Black ,dar cred ca deja ţi-ai dat singura seama.

-Da doamna , eu sunt... - nici nu reuşesc sa termin propozitia caci doamna directoare mi-o ia înainte.

-Alison Apple Blyght, ştiu. Si terog spunemi Mary.

Logic ca stia cum ma numesc deoarece sunt unica eleva care se inscrie la scoala la sfarsitul lui noiembrie.

-Bine doamna.

- Acum urmeazama ca sa-ţi prezint noii tai colegi , cartile si orarul ti-au ajuns prin poşta?

-Da doamna.

Parca-ş fi la armata si trebuie sa raspund doar cu da doamna sau nu doamna , imi vine sa rad dar ma abţin.

- Bine .

Am ajuns in fata unei uşi ceea ce inseamna ca acolo se afla clasa mea si noii mei colegi.

Ce bucurie! Iar noi persoane care sa te sîcîie la cap cu aceliaş intrebari stupide cu zîmbete false pe faţa , prefacînduse interesaţi de ceia ce spui .

Urasc acest fel de persoane . Oricum nu am de gînd sa-mi fac prieteni , o sa incerc sa fiu invizibilă sau fata asociala aşa o sa fie cel mai bine pentru toţi.

Mary a ciocanit de doua ori la usa apoi a intrat fara sa mai astepte vre-un raspuns.

A început sa vorbeasca si sa vorbeasca ca m-am gandit ca a uitat de mine , si aproape m-am bucurat , dar din pacate mi-a pronumtat numele iar bucuria mea a disparut pe loc.

Nu ca mi-ar fi frica de public sau as fiu rusinoasa, insa nu-mi place cand o multime de priviri sunt indretate asupra mea. Nu-mi place sa fiu in centrul atentiei sau mai bine zis a barfelor.

- .... deci va prezint noua voastra colega de clasa - zice directoarea si-mi face semn sa intru, caci tot timpul acesta am aşteptat la uşa.

E timpul, mi-am spus si am pasit in clasa iar cand am ajuns linga doamna directoare m-am intors spre elevi dar privirea mi-era îndreptată spre fereastra.

De cand am intrat in scoala m-am simtit straniu , insa nu m-am mai derajat mai mult de atat posibil ca este din cauza ca sunt intr-o scoala noua.

Cum am intrat in clasa am simtit de parca o mulţime de sageti mi-au strapuns tot corpul.

Nu m-am uitat prin calasă atintindu-mi privirea pe geam, deoarece simţiam, ca daca o sa ma uit o sa gasesc motivul de ce ma simt asa , dar inca nu eram pregatita s-o fac , chiar daca eram curioasa .

Am facut-o dar am avut nevoie de tot autocontrolul pe care il am si acel care nu il am ca sa n-o fac, n-aş fi vrut sa atrag mai mulă atentie asupra mea decât deja era.