Antagonism

Capitolul 9

Soneria insuportabila a telefonului nu mi-a permis sa-mi continui somnul de frumuseţe, trezindu-ma. Mi-am ridicat plapuma peste cap incercand sa adorm din nou dar soneria aia idioata nu dorea sa se opreasca singura.

Am scos o mîna din ascunzatoarea mea calda si confortabila , si luand telefonul l-am aruncat în peretele din faţa patului. Am nimerit exact în uşă cand cineva vru sa o deschida.

- Uhoo!, m-ai incet, vrei sa ma omori , sau ce?!, zice Edy doar intredeschizand uşa, si scoate doar capul, ca sa se asigur ca nu-l mai pandeste nici un pericol.

- Am încercat si eu, dar nu am reusit, îi zic înca cu ochii închişi.

- Ai si tu un singur frate si pe ăla vrei sa-l omori?!, zice Edy teatral.

- Sa-l omor? Nu!, Doar sa-i schimb puţin frezura!, zic eu deschizand un ochi si zabindui malefic lui Edy.

- Ce?! Frezura mea?! Nu cumva sa te atingi de minunata mea freza pe care m-am muncit s-o aranjez timp de 2 ore ca sa ajunga asa cum o vezi tu acum !, zice marîind Edy.

- Calm, calm, pîna cand nu se ia nimeni de freza ta, dar stii cum se spune, totul depinde de tine,- zic eu cand deschid si celalant ochi apoi îi zimbesc iar malefic.

Acesta ma priveste speriat, dar încercand sa ascund spaima.

- Pregatestete si vino jos, caci acus trebuie sa mergem la scoala, zice Edy de langa uşa.

Se pare ca se teme sa se apropierea de barlogul fiarei, hehe, temosul.

- Nuu, înca cinci minute, , ma milogesc eu închizand ochii la loc.

- Nu, trezirea, acum!, zice Edy apropiindu-se de pat iar apoi trage de plapuma ca sa o de-a jos de pe mine.

- Doar încearca, si nu ramîi doar fara freza dar si fara par în cap, mormai ameninţator de sub plapuma.

Acesta momentan îşi ia mîinile de pe plapuma şi face caţivai paşi in spate.

- Eu cel putin am încercat, zice acesta si iese pe uşa.

Insfarsit pace si linişte, gandesc eu şi intru incet din nou in lumea visurilor cand deodata se aude iar scîrţîitul uşii.

- Edy ţi-am zis c-o sa ramîii fara frez- , incep eu sa mormai-ţip de sub plapuma cand uşa se deschide dar sunt întrerupta din ţipetele mele de un corp care ca de peste mine, strivindu-ma de pat.

- Trezireaaa!!, Se aude ţipetele lui Katy.

- Mhmhh, mormai nemulţumita de sub plapuma.

- Trezestete!, în cinci minute sa te vad deja in picioare si pregatita de mers la şcoala!, ordona Katy in timp ce arunca jos plapuma de pe mine.

- Şi daca nu ? , întrebari eu somnoroasa.

- Nu vrei sa afli ! , zice Katy ameninţator.

Of, m-a ridic leneş din pat şi m-a îndrep spre baie.

Îmi fac un duş scurt şi rutina de dimineaţa iar apoi m-a intorc in camera.

Acolo o gasesc pe Katy care cotrobaia prin dulapul cu haine.

- Ce cauţi acolo?

- Portalul spre Narnia, zice aceasta sarcastica.

-Si l-ai gasit?

- Din pacate nu, dar am gasit ceva mai bun, zice aceasta zîmbind.

Se intoarce cu niste haine in mîna.

- Ce sunt cu alea?

- Autfit-ul tau pentru azi, zice ea vesela.

- Am...Dar blugii si maioul nu merg?