Mamele lor erau prietene încă din clasa întâi.
Tații lor nici nu se cunoșteau până ce soțiile lor s-au reîntâlnit după 2 ani în care niciuna nu mai știa de cealaltă. Dar au devenit și ei prieteni. Dubios de repede.
De cei doi... vom vorbi în continuare doar despre ei. Tot ce trebuie să știți acum e că s-au înțeles din priviri încă de când s-au văzut prima oră și erau în scutece. Ai fi spus că sunt frați: începeau să plângă la unison, spre disperarea părinților.
Acesta era oricum primul indiciu. Le arăta celor patru proaspeți părinți că, dacă ei credeau că în viața lor nu prea au avut parte de dramă, cei doi prichindei o să le ofere din belșug. Poate chiar mai mult decât și-ar fi dorit. Dar măcar de un lucru puteau să fie convinși toți patru: cei doi o să îi unească și mai mult. Până la urmă au ales să vină pe lume în același timp, spre bucuria mamelor, care au putut să experimenteze împreună perioada sarcinii și spre disperarea taților, care deja nu mai știau unde să alerge prima oară. Și acesta era doar începutul. Ceea ce o să urmeze o să demonstreze tuturor faptul că viața nu te poate pregăti pentru orice. Mai trebuie să improvizezi pe parcurs.
CITEȘTI
CPP
Short StoryÎmpreună au trecut prin multe. Ideea e să nu uite ceea ce contează cu adevărat şi să își aducă aminte cele mai neînsemnate lucruri. Aşa funcționează unii oameni. Au fost mereu acolo unul pentru altul, indiferent de probleme. Până când unul dintre e...
