They are crazy!(One Direction Fan Fiction)

Capitolul 14.

Andy's P.O.V.

  Stateam in cabina lui Louis plictisita de moarte. Ma jucam pe telefon cand acesta intra,isi da bluza jos si intr-o fractiune de secunda este peste mine. Ok,ce naiba se intampla!? Tipul are iubita si mai are un pic si vrea sa mi-o traga,e normal la cap!?

-Louis-

-Shh... Astept asta de doi ani intregi...nu mai am rabdare,spune in timp ce imi saruta gatul, maxilarul revenind la gat.

-Louis nu!

-Spune-mi ca nu o vrei si ma voi opri,spune in timp ce isi baga mainile pe sub tricoul meu,jucandu-se cu bretelele sutienului si sarutandu-mi abdomenul suav.

-Spune-mi ca nu ma vrei si voi pleca.

-Spune-mi ca nu contez si totul se va incheia.

  -Spune-mi ca nu ma iubesti,si voi inceta totul,ma voi opri din a avea sentimente pentru fata perfecta.

Cuvintele lui m-au facut sa inghet. El chiar ma iubea? Deci..este reciproc? Simteam cum inima imi iese din piept si cum aerul parca dispare.

- Asa credeam si eu.spune Louis triumfator. Incepe sa -mi sarute pielea gatului si isi pune mainile pe spatele meu, apoi sub tricoul meu . Deschide capsele sutienului iar inainte de orice noua miscare tip la el.

-NU CAP DE POLONIC! AI IUBITA,POCITANIE! tip la el,si reusesc sa ma ridic si sa plec lasandu-l socat si ..trist.

-Si mai bine decat sa o fac cu tine mi-as baga o furculita in ochi si as invarti-o ca intr-o farfurie cu spaghetti! ii dau replica si cand ies din greseala ma izbesc de o batrana care era cu Harry si cade lata pe jos.O -oo...

Baba ajunge la spital si ca sa nu depuna plangere, trebuie sa-i fac pe plac o zi intreaga. Datorita ei nu mai merg la petrecere cu baietii. Genial!

Credeam ca va fi usor dar, am gresit enorm.

- Draga ,ai ratat o pata. Acum sunt la dansa acasa si ii fac pe plac,mai exact ii curat closetul femeii. Numele ei este, McMuffin si nu cred ca si-a curatat vreodata vasul de toaleta. Baietii au venit cu mine,special pentru a ma enerva.

- Tu tocmai mi-ai facut poze? spun spre cretul care radea copios.

-Nuu...spune si o ia la fuga.

-Nu am facut nimic,sunt doar un copilas sarman! se plange ironic dupa ce il prind.

-Copii gata,sa fim calmi, Andy ,inapoi la munca si micule Harold...

Dar nu apuca sa termine pentru ca ii bag peria pentru wc lui Harry in par.

-Auuuu! Ce se intampla!? De ce am capul mai greu !?

- Poate pentru ca ai capatat un creier,spun cat baietii mor de ras.

- Andy! TE OMOR! urla si incepe sa ma fugareasca. Avantajul meu este ca sunt o buna cataratoare si m-am urcat in copacul din curtea acelei doamne. Harry s-a lasat pagubas ,si s-a dus sa-si scoata peria murdara din par. Ai' caramba!

In final Harry si-a scos peria pentru wc din par dar cu lipsa catorva suvite. Acum suntem in  Franta. Ugh, Paris. Nu am nimic cu orasul si tara dar, prea multa dragoste in aer! E sufocant! Baietii au decis sa facem o excursie prin Paris si nu este nasol deloc. Mai putin faptul ca nu am mai vorbit cu Louis de o saptamana. Cuvintele lui ma tot bagau in ceata.. el chiar ma iubea?

Kiss me like you wanna be loved,

Wanna be loved,

  Wanna be loved.....

  Niciodata nu m-am simtit iubita. Mereu m-am simtit singura. Am luat viata drept o lupta,ceea ce si este iar lupta o purtam mereu cu tot universul , un adevarat imperiu si eu...singura. Nu am asteptat niciodata ajutor , mereu m-am ghidat prin intuneric cu ochii inchisi si m-am obisnuit asa. Odata intunericul a fost dusmanul meu,acum este aliatul meu. Libertatea de exprimare nici nu vroiam sa mi-o  permit ,sa o detin,acum o fac. Tot ce odata a fost bun pentru mine acum este rau.Iar tot ce a fost rau pentru mine este..bun. Dar ma intreb, oare ce se va intampla cu prezentul? Oare daca ceva este si bun si rau simultan,ce se va intampla cu acel lucru sau persoana? Va ramane sau va pleca? Sau eu voi pleca?

  Sunt trezita din gandurile mele de Niall:

-Haide.

-Unde mergem?

- Vei vedea.