Fools

cincisprezece ||

-Adevăr sau provocare?

-Adevăr.

-Este adevărat că ai fost cu toți băieții din echipa de baschet?

-Chloe, nu poţi să o întrebi aşa ceva!

Trecuseră două ore de când aşa zisa „petrecere în pijamale" îşi găsise începutul, însă nimeni nu părea să o guste cu adevărat. Emma se simţea încolţită de privirile înflăcărate ale lui Chloe, fata blondă fierbea în suc propriu, simţind nevoia de a o sugruma pe musafira nepoftită, iar Alex se purta de parcă era de pe altă planetă. Nu că în general nu era o tembelă şi jumătate,dar parcă fix în seara aia se găsise să îşi trimită creierul într-o vacanţă all inclusive pe un cu totul alt continent. Părea mai ameţită decât de obicei, dând impresia că nu este obosită,ci mai mult beată. Deşi cel mai probabil era ambele fiindcă reuşise să se strecore în camera interzisă din bucătărie şi să ciordească o sticlă de tărie, fără a fi observată de Connor sau oricare altă persoană prezentă în casa lor.

-Ştii, dacă tot m-ai obligat să joc, măcar lasă-mă să o fac în felul meu!

Chloe mârâi iritată şi îşi sprijini spatele de perete. Alex se încruntă, apoi îşi dădu ochii peste cap.

-Dar ai putea să încerci măcar să nu o mai faci pe Emma să se simtă prost. O dojeni Alex, dar blondina nu scoase niciun cuvânt.

Ştia foarte bine că Emma nu era o persoană atât de îngrozitoare precum ar vrea ea să o facă să pară, doar că prezenţa ei acolo, în grupul lor, nu făcea nimic altceva decât să îi provoace o stare de nervi întrucât îşi simţea teritoriul invadat de duşmani. În primul şi în primul rând, Emma semăna prea mult cu Alex, motiv pentru care prietena ei mereu se pomenea să îi ia apărarea, până şi în momentele în care era evident că ea are dreptate, nu „roşcata înfumurată cu două feţe". În al doilea rând, Emma era verişoara lui Abby, pentru numele celui sfânt, duşmanca lor de moarte. Nu îi era lui Alex îndeajuns încât să o ţină la distanţă?! Dar nu.  Alex se trezi să o ia sub aripa ei protectoarefix pe verişoara demonului pensat. Dacă îi păcălea? Dacă se folosise de Steven doar ca să ajungă la Alex? Poate chiar asta era metoda lui Abby: o face pe Emma să se infiltreze în grupul lor, ca mai apoi să cauzeze haos între ei.

Emma se făcuse micuţă la locul ei. Se simţea prost fiindcă Alex era nevoită să îi ia apărarea la orice remarcă supărătoare pe care Chloe i-o adresa, iar cel mai rău o îngrozea ideea că cele două se vor certa doar din vina ei. Ura certurile. În ciuda faptului că stătuse pe lângă Abby mai mult decât era cazul, spiritul ei pacifist nu o lăsase baltă niciodată. Tocmai din acest motiv era pregătită psihic să o lase pe Chloe să o trateze aşa cum îşi doreşte atâta timp cât toată lumea avea să fie fericită, iar grupul lor nu se va destrăma.

Oricât de jenată era să recunoască, Steven îi atrăsese atenţia încă de când îl zări pentru prima oară în parc. Bineînţeles că moaca îi pică în momentul în care realiză cât de nerod poate fi, prin urmare i se păru imposibil să oprească acel comentariu care îl făcuse pe el să o observe. Ca şi cum totul nu putea să fie mai rău, când realiză că aveau să fie colegi la teatru, îşi pregăti rugăciunile pentru bărbos, implorând ca el să fi uita tde existenţa ei şi să îşi poată continua viaţa mizerabilă în liniște. Problemele s-au agravat atunci când Steven începuse să se ţină după ea. Inima i-o cam luase la galop, doar că era conştientă că una ca ea nu ar putea fi cu un adormit ca el. În plus, dacă Abby ar fi aflat că îşi pierde vremea cu cei din grupul lui Alex, ar fi turbat, iar ultimul lucru de care avea nevoie era să intre într-un scandal cu ea. Toată lumea ştia ce fel de persoană era Abby, iar ea, mai bine decât oricine, ştia că dacă urma să calce strâmb, verişoara ei o va face să regrete cu vârf şi îndesat. Ceea ce, de fapt, s-a şi întâmplat.