Fools

şapte ||

        Alex stătea cu capul lipit de bancă, murmurând versurile unei melodii. Se plictisea, era obosită, plânsese câteva ore şi voia să plângă şi mai mult. Abia aştepta să plece. Întradevăr, trecură doar zece minute de când începuse detenţia, dar era doar cu Abby în încăpere şi era aşa de naşpa.

- Poţi te rog să taci? o imploră Abby, acoperindu-şi urechile. Mă doare capul, iar tu faci ca durerea să persiste.

        Alex se strâmbă la ea, şi-şi trânti din nou capul de bancă, scoţând un ''au'' printre buze. Îşi frecă funtea lovită, apoi îşi lăsă capul să cadă, de data asta, pe geantă.

        Un scârţâit puternic se auzi iar uşa de la intrare fu trântită. Bruneta nici nu se sinchisi să vadă cine era, pe când Abby se ridică în picioare şi începu să-şi strângă lucrurile, plecând val vârtej. Ce-o durea? Profu' care-i supraveghea îi spusese că oricum poate să plece când vrea.

        Alex îşi ridică bibilica de jos. În stânga ei, în banca care acum două minute era goală, stătea un tip, mai bine zis, acelaşi tip care s-a dat la ea atunci, la magazin. Bine, nu chiar s-a dat la ea, dar ei aşa îi place să spună.

- Hei. zise el.

        Băiatul flutură mâna prietenos către Alex însă ea doar întoarse capul, luând un aer superior.  Era prea supărată din vina lui Dany şi utlimul lucru care-i trebuia era să înceapă să-l placă şi pe tipul care o ajutase la magazin. Destul că erau în acelaşi liceu!

- Ştii, încă n-am făcut cunoştiinţă. zâmbi băiatul şi-şi scoase căştile pe care le conectă în telefon. Nu, nu vrei? Binee, eu doar voiam să fiu drăguţ.

        O spuse aşa de dulce şi făcu o faţă la fel de dulce încât nici cea mai acră persoană n-ar fi rezistat să nu scoată un ''aww'' printre buze, da' Alex nu voia s-o facă. Avea orgoliul prea mare. ​Dar totuşi... Oftă şi se întoarse spre şatenul care încă o privea. Îşi murmură numele apoi se întoarse cu capul spre fereastră.

- Alex... repetă băiatul visător. Frumos nume.

        Dacă cineva ar fi întrebat-o de ce are obrajii îmbujoraţi ar fi spus simplu că de la frig sau din cauza nervilor provocaţi de Abby încă acum, pentru prima dată, un băiat o făcea să înroşească în ultimul hal. Îşi duse mâinile reci pe obraji. Ardeau. Ea toată ardea, iar inima îi bătea nebuneşte. Cumva, începea acest tip misterios s-o atragă?

-Tu, ăăă, nu mi-ai spus cum te cheamă. Reuşi ea să zică, evitându-i privirea.

        Şatenul îşi întoarse privirea spre Alex, lăsând un zâmbet să i se afişeze pe moacă.

-Matt. Încântat de cunoştiinţă.

Ce nume adorabil...

-Şiii Matt, încercă Alex să lege o conversaţie cu el, ce ai făcut de ai ajuns aici?

-Meh, am întârziat la prima oră. Nimic interesant. Spuse el plictisit şi-şi lăsă mp3-ul de-o parte.

        Se ridică în picioare şi-i aruncă o privire nesigură brunetei. Doar sunt amabil.  Îşi trase scaunul după el şi-l aşeză în faţa ei. Alex se uită mirată la el. De ce vine aici? De ce se aşează aici? De ce se uită la mine?

-S-a întâmplat ceva? Întrebă ea, mijindu-şi ochii.

-De ce ai plâns?

        Alex tresări. Clipi des şi-şi trecu mâna prin breton.