Fools

unu ||

-Ştii că se spune că atunci când două persoane beau una după alta din aceeasi sticlă se sărută indirect?

Brunetul cu ochi ciocolatii îşi ridică simultan sprâncenele, într-o mişcare amuzuntă. Blondina se schimonosi şi înghiţi cu greu.

-Dany, ţi-a mai spus cineva cât de scârbos eşti? Întrebă Chloe, dezgustată fiind de gândul care îi străfulgeră mintea. Ea şi Dany, sărutându-se. Cred că o să vomit.

-Ştiu că mă vrei. Şopti băiatul suav şi îi făcu cu ochiul blondinei.

Aceasta îşi dădu ochii peste cap şi râse scurt. Aruncă o privire spre Dany, apoi amândoi bufniră în râs. 

Pentru o zi aparent normală din octombrie, soarele strălucea îndeajuns de puternic încât să te facă să te plângi la fiecare cinci minute că ţi-ai ascultat părinţii şi ai plecat cu geacă pe tine. Vântul nu adia nici un pic, iar coroanele copacilor înalţi părea depăşite de razele puternice.

După cum spuneam, totul părea mult prea frumos ca să fie adevărat. În interiorul şcolii, din spatele uşii înalte pe care era inscripţionat cu litere mai şi îngroşate BIROUL DIRECTORULUI, se auzeau tot felul de afirmaţii usturătoare. Alex stătea bosumflată pe scaun, cu privirea aţintită în gol şi braţele încrucişate ca deobicei. Încerca să fie atentă la balivernele pe care Abby le îndruga, însă musca gigantică ce se plimba voioasă în jurul capului directorului o distrăgea. Mai că îi veni să râdă când o văzu aşezându-se pe chelia lui.

-Şi după cum spuneam, eu am dreptate! Se răsti fata.

Taică-su oftă. O privi pe fata blondă şi-i făcu semn, cu privirea, să continue. Abby o turui câteva minute bune, spunând cât de răutăcioasă este Alex cu ea şi cum zilnic o bate -cică- şi îi fură banii, la fel ca orice bătăuş care se respectă. Sunt eu în halu' ăsta? Se strâmbă Alex, dar preferă să asculte aberaţiile lui Abby. O amuzau. Afla nişte lucruri despre ea pe care nu le ştia, cum că fură banii elevilor nevinovaţi sau că sare la bătaie cu oricine îi iese în cale. I-ar fi tras o palmă lui Abby s-o trezească la realitate, dar se potoli şi ascultă în continuare povestioarele ei, până în momentul în care simţi cum tot sângele i se urcă la cap.

- Abby, eu nu fac aşa ceva, iar tu știi asta foarte bine! mârâi Alex spre ea.

Liniştea se potoli peste cele două. Bruneta încerca să se calmeze. Abby o enervase peste măsură, la fel ca deobicei, dar de data aceasta, parcă o călca şi pe ultimul nerv. Unul dintre paharele goale de pe birou îi atrase atenţia. Simţea nevoia de a-l arunca în capul lui Abby. Urma o imagine sadică, dar atât timp cât Abby era nefericită, se simţea împlinită.

Dintr-o ceartă tâmpită iscaseră o întreagă bătaie cu mâncare la care luă parte aproape toată şcoala. De ce? Abby niciodată nu poate să respecte regulile, de fapt, ea nu poate să respecte nimic! şi pe nimeni... Îi veniră în minte imagini din ziua când Abby luase un patru la matematică. A doua zi, Alex află că profesoara fusese concediată. Coincidenţă? Nu prea cred.

-Am stat bine şi m-am gândit la ce este cel mai bine să fac şi consider că decizia luată este cea mai bună dintre toate. Spuse directorul aka Cheliuţă, cum îi spuneau cei din clasele mai mari, şi se aşeză înapoi pe scaunul său frumos tapiţat. Amândouă primiţi detenţie.

Feţele fetelor picară pe jos , rămânând cu ochii şi gurile larg căscate.

-Dar, sunt fiica ta! Răcni Abby, enervată la culme.

Cu siguranţă nu s-ar fi aşteptat la o asemenea reacţie din partea tatălui său. Era convinsă că doar Alex va fi cea pedepsită.

-Poate, dar până la urmă eşti elevă a acestei instituţii la fel ca şi domnişoara Smith. Concluzionă acesta.