Fools

nouă ||

-Şi a fost super bine! Adică, nu am mai deschis subiectul şi ne-am purtat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic!

-Uau. Păăăi, asta e super!                          

Alex şi Matt stăteau în sala de detenţie, aşteptându-l pe Cheliuţă care avea să le fie supraveghetor de data aceasta. De ce? Aflase că Abby nu stătea niciodată şi pentru prima oară în viaţa lui- de fapt, a doua- realiză că nu este corect faţă de ceilalţi.

Cu toate astea, Matt primise detenţie toată săptămână. Multitudinea de absenţe pe care le avea îl făcură pe Cheliuţă să-şi pună întrebări. Poate fumezi. Poate te droghezi. Poate faci prostii în baie. Matt încercase să îi explice întreaga situaţie, într-un mod cât mai retras, dar directorul nu-l crezu.

Adevărul era că Matt avea întradevăr motive serioase pentru care întârzia. Cum mama lui lucra atât noaptea cât şi în timpul zilei, mai mult el avea grijă de surioara lui. Tatăl lor îi părăsise. O poveste lungă.

Alături de cei doi, în sala de pedeapsă, se aflau Abby şi încă vreo trei băieţii care fuseseră prinşi fumând în spatele şcolii. Tipic. Cu toate astea, era destul de linişte în încăpere, singurul zgomot fiind mai mult şuşotelile celor doi care nu se puteau abţine.

Cheliuţă însă, îşi făcu rapid apariţia. Păşi greoi spre scaunul de la catedră, fixându-şi fiica sclifosită cu privirea.  Văzând-o la locul ei, acesta îi zâmbi larg, însă Abby îşi dădu ochii peste cap şi schiţă un zâmbet mai mult forţat.

Directorul tuşi zgmotos atrăgându-le tuturor atenţia:

-V-aş ruga să faceţi linişte şi să fiţi cuminţi în decursul acestei ore de pedeapsă.

-Ca după să putem fi obraznici, hă? Murmură Alex către şaten, apoi amândoi râseră pe afundate.

-Nu vorbiţi şi nu vă foiţi. Vă puteţi face temele, sau puteţi citi sau să învăţaţi la ce vreţi voi. Vreau doar să fiţi cuminţi şi să faceţi linişte.

Ca orice alt supraveghetor plictisit de slujba sa, îşi scoase ziarul, ochelarii şi se puse pe citit. Din când în când mai arunca şi un ochi la elevii săi, însă se pare că ştirile mondene erau mult mai interesante pentru el.

Alex îşi trecu bretonul după ureche şi expiră zgomotos, făcându-l pe Cheliuţă să-i arunce o privire încruntată. Îşi scoase manualul de spaniolă şi-l aşeză pe băncuţă. Matt o urmări curios cu privirea.

-Cred că  glumeşti. Râse el. Tu chiar ai de gând să-l asculţi?

Alex se întoarse spre el, cu un zâmbet strâmb.

-Nu aş face-o, dar am luat un patru la spaniolă şi dacă nu-l repar o să fiu pedepsită până la absolvire.

-Oh, păi, asta e naşpa. Mormăi şatenul.

Acum chiar regreta că râse de ea. Okay, bine, acum chiar trebuie să mă revanşez. Silenţios, îşi trase scaunul lângă banca fetei. Îi luă manualul din faţă şi-l răsfoi chicotind.

-Cred că ştiu fiecare cuvânt din cartea asta. Spuse el.

Alex îl privi sceptică.

-Cum adică?

-Mama e profesoară de spaniolă. Mulţumesc doamne că nu mai predă. Asta mai îmi trebuia! Să mă cicălească şi la şcoală.

-O doamne, mama ta ştie spaniolă!

Un beculeţ imaginar i se aprinse deasupra capului. Tocmai îi venise o idee, şi era o idee genială.

Pe moacă îi apăru un zâmbet inocent.