Darkness Meets Light {TRADUCERE-ROMÂNĂ}

Capitolul 7

Harry m-a ignorat complet îndreptându-se rapid spre tipul acela, care era înconjurat de prietenii lui. Părea că aveau în jur de 20 de ani. Harry încă avea pumnii încleştaţi, făcând ca venele sale să iasă în evindenţă.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că Harry a mers direct la tipul acela strigându-i ceva în faţă şi lovindu-l, lăsându-l practic inconştient, anând şi el totodată sânge la nas.

Ceilalţi s-au întors pentru a se uita la Harry şi au îngheţat. Părea...că le era frică de el.

Harry s-a întors la mine, mi-a apucat încheietura mâinii şi m-a tras afară din separeu. Am ieşit rapid din restaurant înainte ca cineva să-l poată trage la răspundere.

"Au, Harry, mă strângi prea tare!" am strigat de durere.

M-a privit cu părere de rău slăbind totodată strânsoarea, lăsând mici urme roşii pe încheietura mea.

"Să mergem acasă." a spus cu asprime. "Nu te mai plânge, doar urcăte pe motocicletă şi să mergem."

Am făcut întocmai ce mi-a spus deoarece încă eram speriată de ceea ce s-a întâmplat în restaurant. Furia sa m-a speriat.

Şi-a întors capul spre mine: "Ţine-te bine" şi am pornit, încă o dată agăţându-mă de el.

Am avut un sentiment cum că se bucură că îl ţin în braţe.

-----

În cele din urmă am ajuns la casa mea, oprind în parcare. Ştiam că trebuie să mă dau jos când am auzit motorul motocicletei oprindu-se.

Am stat pur şi simplu acolo, uitându-ne unul la altul.

Nu am realizat până acum ce minunat arată. Chiar şi cele mai simple lucruri mă intrigau, ca de exemplu ochii lui. Aveau o nuanţă perfectă de verde, dar numai atunci când nu era furios. A zambit la mine.

"Îţi place să mă studiezi, nu-i aşa?"

"Nu." am spus încercând să îmi maschez roşeaţa din obraji, într-un fel fiind adevărat ceea ce el a spus. 

Am început să mă îndrept spre uşa din faţa caseiatunci când m-am întors pentru a-l privi pe Harry, faţa lui fiind parcă puţin tristă.

Am dat totul din mine pentru a întreba: "Nu vrei să intri?"

El s-a uitat la mine şi a zâmbit.

"Wow, ai început să te comporţi frumos cu mine?" a spus în timp ce făcea paşi.

Am descuiat uşa şi am mers în bucătărie, Harry mergând în sufragerie şi aprinzând televizorul. Stomacul meu făcea zgomote aşa că am decis să pregătesc ceva deoarece nu am apucat să mănânc nimic.

"Harry ţi-ar plăcea să pregătesc ceva?" am strigat din bucătărie. 

Am auzit nişte paşi apropiindu-se, el apărând în faţa mea.

"Depinde. Ce pregăteşti?"

M-am uitat la el şi am realizat că încă mai avea nişte sânge uscat pe faţă.

"Ei bine, mai întai să-ţi curăţăm faţa."

"Bine" a spus urmărindu-mă până în baie, care era vizavi de camera mea.

Am luat o sticlă de alcool, deoarece nu aveam peroxid, şi un prosop, turnând alcool pe el.

"S-ar putea să te usture" i-am spus atingându-l cu prosopul pe faţă, el scoţând un zgomot.

"Au, arde ca dracu"

"Îmi pare rău. Aprope am terminat." i-am spus. După câteva secunde m-am oprit şi am aruncat prosopul în coşul cu rufe.

"Mulţumesc, Dr. Taylor." a spus cu un pupic.

"Amuzant, aşa le spus oamenii părinţilor mei." am spus uitându-mă la el.

"Serios? Părinţii tăi sunt medici?" a întrebat ca şi când ar fi fost cu adevărat interesat.

"Da, au început să lucreze la spitalul de aici acum căteva săptămâni."

"Asta e amuzant, tatăl tău trebuie să fie cel care m-a cusut." a spus arătând spre noua s-a cicatrice de pe piept.

"Am luat parte la o luptă destul de urâtă, mama mea forţându-mă să merg să-mi cos rana.

"Ei bine, nu ar trebuii să intri în lupte atunci." am spus

"Numai daca ar fi aşa de uşor iubito." a spus înapoi.

"Acum fă-mi ceva să mănânc." a spus în glumă.

"Niciodată." am spus ridicând din sprânceană. "Tu va trebuii să-mi faci mie."

"O voi face." a spus stând drept în faţa mea.

Am fugit pe hol, Harry urmărindu-mă. M-a apucat cu mâna de talie făcându-mă să mă dezechilibrez şi să cad pe podea. Mi-a prins gleznele în mâinile sale şi a început să mă târască, făcându-mă să râd incontrolabil.

"Harry, nu mă trage în jos pe scări!" am spus în timp ce râdeam.

A râs la mine readucându-mă pe picioarele mele şi punându-mă pe umărul său. A început să coboare scările cu mine pe spatele său, eu fiind puţin speriată şi neliniştită.

"Doamne, Jessamine, nu te v-oi scăpa!" a strigat la mine.

Odată ce a coborât ultimele trepte, Harry m-a pus pe canapea, arcurile făcându-mă să sar. Deoarece eram agăţată de el, el a căzut peste mine.

"Hei acolo."  a spus zâmbind, frunţile noastre atingându-se. Şi-a ridicat capul plasând un sărut pe fruntea mea.

"Acum poţi să-mi pregăteşti cina."

Înainte ca el să se ridice, am făcut ceva neaşteptat.

L-am sărutat.

Hei!! Scuze pentru întârziere, am avut ceva probleme cu şcoala...Mulţumesc celor care citesc şi votează povestea. Asta mă face să cred că nu muncesc degeaba. :)) cine vrea dedicaţie să-mi spună, o fac cu mare plăcere!

xoxo