Darkness Meets Light {TRADUCERE-ROMÂNĂ}

Capitolul 19

După o vizită emoţională la tatăl meu, Harry a decis să mă scoată la cină la un restaurant extravagant cu fructe de mare.

„De unde ai ştiut că îmi plac fructele de mare?” Am întrebat curioasă, el uitându-se la mine de pe partea cealaltă a mesei.

„Ei bine…acum ştiu.” A zâmbit, luând o înghiţitură din paharul său de Cola.

„Deci, ce comanzi?” Am întrebat uitându-mă în jos la meniul meu.

„Somon afumat probabil, tu?”a răspuns, aşezând meniul jos şi uitându-se la mine.

„Hmm, creveţii sună grozav.”

„În regulă.” A spus luând meniurile noastre şi dându-le chelneriţei.

După ce am comandat, ne-a informat că va dura aproximativ o jumătate de oră aşa că aveam destul timp de aşteptat. În tot acest timp ea s-a holbat la tatuajele lui Harry şi i-a oferit un zâmbet înainte să plece.

„Doamnele te iubesc, huh?” Am întrebat.

„Ce?” A spus el, complet confuz vorbelor mele.

„De câte ori eşti în public, toate fetele practic de dezbracă cu privirea.” I-am clarificat.

„Vrei să mă dezbraci?” A întrebat el rânjind.

„Ce? Nu- Harry.” M-am smiorcăit, contrariind.

Mi-am luat iPhone-ul din geantă pentru a verifica cât este ceasul, doar 5 după amiaza. Încă mai am 2 ore ca să mă decid dacă vreau să mă întâlnesc cu diavolul, a.k.a. tipul de la cinematograf.

Am oftat şi am pus telefonul pe masă. Harry s-a uitat la mine cu sprâncenele încruntate, întrebându-mă mintal ce s-a întâmplat.

„Oh, nimic.” Am spus.

El a dat din cap şi s-a întors pentru a se uita prin restaurant. În timp ce el nu se uita am avut posibilitatea să mă holbez la el. Tatuajele sale îl făceau de 827488273 milioane de ori mai atractiv, modul prin care ochii săi verzi puteau pătrunde prin orice cu intensitatea lor. Buclele sale maro arătau perfect fără măcar să se deranjeze. Forma liniei maxilarului său mă intriga de cât de perfectă era, chiar dacă avea vânătăi de-a lungul ei.

El era perfect de imperfect.

---

Odată ce am terminat de mâncat era aproape 6 şi eu încă eram nesigură dacă ar trebui să-i spun lui Harry. Vreau să spun, în bileţel nu scria că Harry nu putea veni, dar presupun că ar cauza prea multe probleme.

„Mai e vre-un loc unde ai vrea să mergi?” A întrebat el, luând o ultimă înghiţitură din Cola sa înainte să iasă de la masă.

„Uhm nu chiar, mă poţi duce acasă?” Am întrebat, de asemenea, ieşind de la masă şi stând alături de el.

„Oh serios?” A întrebat el cu un rânjet pe faţă.

Apoi am realizat la ce se referea el.

„Harry, vreau să spun casa mea!” Am spus chicotind. E aşa obraznic.

„Bine. Atâta timp cât pot rămâne.” A spus în timp ce îl urmăream, ieşind din restaurant.

El nu ştie că am planuri în mai puţin de o jumătate de oră.

Rahat.

Trebuie să inventez o scuză sau ceva.

„Presupun că da.” Aproape am şoptit.

Am intrat în maşina lui Harry, el accelerând de-a lungul străzii aproape lovind o altă maşină care mergea cu limita de viteză, spre deosebire de Harry.

„Harry, uită-te pe unde dracu mergi!” Am ţipat la el, sărind în scaun.

„El era prostul care mă încetinea!” A ţipat el înapoi.

„Nu ţipa la mine când tu eşti cel care conduce ca un maniac!”

„Ştiu ce fac Jessamine, nu-mi spune ce să fac!” A spus el, enervându-se. M-am făcut mică în scaunul meu, cu braţele încrucişate, clar supărată.

„Oh aşa că acum eşti supărată pe mine? Super.” A spus el sarcastic, privind pe fereastră şi cu o mână pe volan.

„Da sunt supărată pe tine pentru că eşti un adevărat nesimţit!” (de fapt era „dick”, dar nu pot traduce asta J) ) Am ţipat la el, privind pe fereastră.

Puteam simţi că mă priveşte aşa că mi-am întors faţa spre el. Nu îi puteam vedea ochii din cauza ochelarilor săi RayBan aşa că nu-mi puteam da seama cât de supărat era, dar pumnii săi erau albi la cât de tare strângea volanul.

„Nu te uita la mine.” Am spus deranjată. „Ştii ce? Doar du-mă odată acasă.” Am spus uitându-mă în gol.

„Bine, o voi face.” A spus el înapoi.

El practic a zburat până la casa mea şi a oprit. M-am întors ca să mă uit la el, dar el a refuzat să o facă. Doi pot juca acest joc.

Fără să ezit am sărit afară din maşină şi am trântit uşa, mergând în jurul maşinii.

Odată ce am intrat înăuntru, m-am uitat prin vizorul de la uşă şi am văzut că Harry încă nu a plecat.

Am oftat şi am fugit sus în camera mea. Maşina mamei nu era aşa că am presupus că ea şi bunica au ieşit în oraş.

Ceasul indica ora 6:35 seara şi aveam cel puţin 10 minute de mers cu maşina.

Am decis să mă îmbrac cu o cămaşă dantelată de culoarea piersicii şi o pereche de pantaloni scurţi albi, împreună cu sandalele mele cafenii.

Înainte să deschid uşa din faţă, am verificat să fiu sigură că Harry nu era acolo, şi chiar nu era.

Am mers rapid la maşina mea şi am plecat uşor astfel încât nimeni nu m-ar vedea.

----

Am tras maşina spre restaurantul Velvet şi am parcat într-o parte. Înainte să ies am scanat împrejurimile pentru a-l găsi pe tip, dar nu era.

Cum am ieşit din maşină am încuiato şi am mers spre uşile restaurantului. Le-am deschis şi l-am văzut pe tip stând la o masă cu două pahare de apă în faţa lui.

Am mers încet spre el şi a realizat repede că eu eram.

„Văd că iubitul tău te-a lăsat să vi.” A spus, împingând apa în faţa mea. Cu siguranţă era otrăvit.

„În primul rând el nu este prietenul meu. Şi în al doilea rând, de ce îţi pasă?” Am spus obraznică.

„Obrăznicia nu o să te ducă nicăieri dulceaţă.” A răspuns.

Mi-am dat ochii peste cap şi m-am uitat la el.

„I-ai spus că vei veni aici?” A întrebat.

„Nu.” M-am răstit la el. „Nu sunt aici pentru a conversa. Dacă şti cine i-a făcut asta tatălui meu, spune-mi acum. Sau plec.”

„Nu este aşa simplu dulceaţă. Cineva are ceva împotriva tatălui tău, aşa stă treaba. Te întrebi cine a fost? Asta eu nu ştiu. Există mai multe persoane-” apoi el s-a oprit şi a privit în spatele meu.

 

M-am întors pentru a-l vedea pe Harry Styles, extrem de furios, îndreptându-se spre noi. 

 

 

Deci...avem o problemă. Autoarea nu a mai postat continuarea la poveste din luna februarie. Îmi e teamă să nu se fi întâmplat ceva şi povestea să nu mai aibă o continuare, un sfârşit. În orice caz, noi mai avem până să o prindem din urmă, chiar foarte mult, şi să sperăm că va reveni....Să sperăm!

xoxo