Darkness Meets Light {TRADUCERE-ROMÂNĂ}

Capitolul 2

Aşteptarea la rând pentru a-mi lua orarul a durat mai mult decât îmi imaginam eu.

Nu am mai primit niciun semn de la "băiatul misterios", dar eram hotărâtă să-l revăd. Mă enerva că nu ştiam unde este.

Nu este ciudat?

Femeia blondă, în vârstă, mi-a înmânat orarul.

"Prima ta clasă este a doua uşă pe dreapta." a spus, zâmbindu-mi foarte drăguţ.

"Mulţumesc." i-am zâmbit înapoi.

Am mers până în faţa uşii, iar apoi am ciocănit. Un om scund şi chel a venit spre uşă.

"Domnul Black?" am întrebat eu.

"Da, tu trebuie să fi Jessamine, intră şi ia un loc." mi-a răspuns el rece.

Deja îl uram.

Mi-am cărat lucrurile până în spatele clasei lângă o fată blondă cu părul scurt. Mi-a zâmbit, iar apoi mi-a înmânat o foaie de hârtie împăturită. Am luat-o şi am deschis-o.

"Nu eşti plictisită deja? Urăsc clasa asta! În orice caz, eu sunt Melissa." scria pe acel bileţel.

Am răspuns repede şi i-am dat-o înapoi. De-a lungul orei ne-am trimis bileţele încontinu până la sfârşitul clasei(orei).

Clopoţelul a sunat indicând că trebuie să schimb clasa. 

Ne-am luat lucrurile, iar Melissa mi-a arătat dulapul meu, care era la 2 dulapuri depărtare de-al ei. După ce mi-am întors privirea, l-am văzut.

Băiatul misterios.

Mi-am simţit cum picioarele încep să-mi tremure, nu sunt sigură de ce. Nici măcar nu-l cunoşteam.

I-am şoptit foarte încet Melissei, care mă ajuta punându-mi cărţile în dulap.

"Hei, cine e el?" am întrebat-o, analizându-l.

"Oh, acela e Harry Styles. El este băiatul rău al şcolii. Nici să nu te amesteci Jess, el nu e nimic decât: probleme." mi-a răspuns ea uitâdu-se drept la mine.

Am dat uşor din cap ca răspuns, încă uitându-mă la el.

Se apropia cu fiecare secundă mai mult, până cănd era aşa de aproape încât îi puteam simţi şi mirosul. Parfumul lui era combinat cu mirosul de ţigare, ceea ce mă intoxica într-un fel.

"Hei babe." spune el, venind către mine. Un rânjet formându-se pe faţa lui.

L-am ignorat, ca şi cum nu m-ar interesa. Apoi am simţit pe cineva apucându-mă de talie.

"Se pare că cineva nu este chiar aşa de prietenoasă, huh?" îmi şopteşte el în ureche, respiraţia lui caldă zdrobindu-se de gâtul meu.

Eram prea speriată ca să mă mişc. Am stat fără să ne mişcăm pentru câteva secunde, apoi luându-şi mâinile de pe mine, plecând. Paşii lui făcând ecou pe hol.

"O să ne vedem în curând." spune el.

Eram prea şocată ca să pot vorbi. Malissa stătea statuie în faţa mea.

"Ce dracu?" a spus ea, chiar puţin cam tare.

"N-am nicio idee..." i-am şoptit înapoi.

Despre ce era vorba?

***

Restul zilei a fost chiar înceată, până la prânz...

Am aşteptat la rând şi mi-am luat o felie de pizza, chips-uri şi o sticlă de ceai.

Melissa mi-a oprit un loc împreună cu iubitul ei, Zach.

Zach era chiar foarte atractiv. Părul maro, ochi albaştri, tipul de băiat drăguţ.

Am stat în faţa Melissei şi am făcut contact cu ochii lui Zach.

"Hei Jassamine." spune el.

"Hei Zach.." am răspuns eu repede.

M-am simţit ca o a treia roată.

Asta până când unicul şi singurul Harry Styles, a venit hoinărind în sala de mese.

Puteai să vezi persoanele cum întorceau capul atunci când Harry şi grupul lui treceau...câteva fete holbându-se încontinu la ei.

Puteam să văd cum mă privea în timp ce se apropia. Ochii mei au încercat să-i întâlnească privirea întunecată. Ochii lui aveau o nuanţă de verde întunecat, umpluţi cu nervi.

Şi-a luat ochii de la mine în timp ce s-a dus drept în faţa unui băiat bine făcut, dându-i un pumn în maxilar.

Cei doi au început să se bată, fix lângă masa noastră. Se băteau întruna, pumnii fiind aruncaţi de colo-colo, până când m-am ridicat în picioare, încercând să-i opresc din a se lupta.

Imediat ce i-am prins braţul lui Harry am simţit cum se relaxează, dându-se înapoi.

"Jessamine, pleacă de aici până nu te răneşti". mi-a spus rece, neluându-şi privirea de la celălalt tip.

"Harry, pleacă." i-am răspuns cu vocea tremurândă. Am simţit cum încep să tremur.

El doar s-a uitat la mine cu o expresie încruntată, iar apoi s-a întors, plecând...

Fără să gândesc, am alergat după el.

Era afară, fumând o ţigară, faţa lui fiind plină de cicatrici şi tăieturi. Dar se purta ca şi cum nu îl deranjează deloc.

Am păşit în linişte către el, încercând să-l calmez, dacă era posibil.

"Hei, eşti în regulă?" l-am întrebat eu.

Şi-a întors capul în direcţia mea, rânjind.

"Acum sunt." mi-a răspuns el.

Bun..gata şi capitolul acesta. Imi cer scuze pentru eventualele greşeli de traducere sau de gramatică. Aş vrea să ştiu dacă merită să continui cu tradusul sau mă opresc. Parerea voastră contează pentru mine! 

xoxo