Din ochii Eleyei curse prima lacrimă din acea seară. „Nu vreau să mor. Nu astăzi!" își zise ea mâhnită privindu-l fix pe Atijo. Dacă nu i-ar fi fost greu să vorbească, poate că nu ar fi ținut gândul doar pentru ea, însă buzele, oricât ar fi încercat să le miște, păreau lipite pentru totdeauna.
— Să nu cumva să mă lași! îi șopti Atijo îndurerat, în timp ce i se scurgea și lui o lacrimă ce sugera dragostea neclintită pe care i-o purta.
Eleya încerca din răsputeri să zică orice, însă bărbatul adăugă:
— Draga mea, nu are rost să te chinui. Nu are rost, repetă el. Modernizare; cine mai are nevoie de ea ? Atâtea promisiuni inutile contrariate de acest moment. Să știi că nu am să te uit. Nu am să o fac niciodată. Ascultă-mă bine! Nu am să te uit!
Se instală tăcerea, dar încăperea răsuna de regrete profunde. Era clar că Eleya mai avea doar câteva minute de trăit, însă gândurile ei aveau o claritate deosebită.
Se făcea că timpul se derula cu zeci de ani în urmă, iar totul se opri brusc.
— Aveți o fată, doamnă! Dar ...
— Dar ce ? domnule doctor. Dar?
— Fetița nu va fi tocmai normală.
Apoi se juca împreună cu celelalte fete. Era atât de fericită! Soarele o îmbăta cu un zâmbet radios.
— Stați! Așteptați-mă, spuse ea gâfâind.
Pe neașteptate, se afla lângă soțul său, purtând o rochie albă delicată, ce îi acoperea cald trupul. Îl privea în ochi pe Atijo, spunând emoționată:
— Da!
Tot peisajul se schimbă, fiind înlocuit de priveliștea unei rețele de blocuri spiralate. Cei doi intrară într-unul dintre ele, urcându-se pe scările rulante.
— Oau! Ce vecini drăguți trebuie să avem, spuse Eleya.
Eleya se trezi brusc din viziune, acceptând că fiecare propoziție este urmată de un punct, căci viața are un singur farmec – Nu are mai multe majuscule decât în interiorul său.
Atijo o urmărea cu privirea, sesizând că buzele se mișcară foarte ușor. În scurt timp, i se putea vedea gura și limba, care încerca din răsputeri să atingă dinții, pentru a articula câteva sunete ciudate. Atunci începu să zică niște nimicuri cu greu perceptibile, trecând la pronunțarea unor mormăiri neînțelese. Dar se opri.
Ochii săi de un verde smarald, în combinație cu unul foarte deschis, se rotiră ușor, iar pleoapele îi acoperiseră pentru eternitate.
Bărbatul o scutura lin. Femeia se lăsa scuturată.
