Beauty and the beast-Frumoasa prizoniera

Capitolul 7- Pentru ca e iubirea vietii mele!

Inca stau acolo. Inca stau pe canapea si inca stau cu ea in brate. Mi-a lipsit. Chiar mi-a lipsit. Stransoarea ei e acum slabita. Si ma tinea in brate linistita. Din cand in cand isi mai ridica privirea iar eu puteam sa-i vad ochii albastri plini de stralucire. Insa ceva era schimbat. Inainte era atat de deschisa. Vorbea atat de mult. Imi place mult vocea ei. Vocea ei cristalina iti facea ziua mai buna. Vocea ei iti dadea putere, forta, speranta. Da chiar avea o voce angelica. Nu i-am mai auzit vocea de la acele incidente. Ceva s-a intamplat cu ea. Stiu sigur. Ceva s-a intamplat cu vocea ei.

-Caroline?

Privirea ei s-a indreptat spre mine. Ochii ei erau plini de caldura. Nu a spus nimic. Doar a zambit. A zambit dulce. De ce nu spune ceva. Chiar as vrea sa spuna orice. Ceva e in neregula. Am de gand sa aflu ce este. Imi plimb degetele peste obrazul ei. Apoi cu o voce plina de blandete o intreb calma.

- Ce s-a intamplat? De ce nu vorbesti cu mine?

Privirea ei era schimbata. Stralucirea din ochii a disparut. Ma privea cu tristete. Apuca o foaie de pe biroul stapanului si incepe sa scrie pe ea cateva cuvinte. Ma uitam la foaia alba. Nu imi venea sa cred ce scria acolo "Am ramas fara voce. Nu mai pot vorbi. M-am blocat"

-Caroline. O scumpa mea, Caroline.

                                                                       ***

Corpul meu e calm, dar sufletul meu tremura. Suntem tot mai aproape de conac. Stefan e langa mine. Ma supravegheaza nonstop si nu pot sa o avertizez pe Elena. Ea trebuie sa plece de acolo. Mai ales cu Stefan si Elijah aici, Elena nu are cum sa scape daca il va sfida pe Stapan. Mana mea era incordata. Incep sa imi strang pumnul. Eram incordat. Stefan ma privea. A observat incordarea mea.

-Frate calmeaza-te. Nu fi atat de incordat. Vremea e frumoasa afara. Totul e bine. Eu m-am intors. Nu trebuie sa fi nervos. Nu am sa ma razbun acum. Am s-o fac mai tarziu.

-Taci Stefan! Doar taci!

O iau mai in fata. Nu conteaza daca ma prinde. Ele sunt pe primul loc. Desi stiu ca o va lua si pe Caroline cu ea trebuie sa o anunt pe Elena. Ii scriu repede mesajul. Simt o rasuflare rece pe gatul meu. Stiu deja cine e.

- Inca faci aceasi greseala?

-Taci Stefan!

-Nu o mai pune tot timpul pe ea prima! Elena nu merita asta! Nu te merita!

-Ti-am spus sa taci!

L-am luat de gat si l-am trantit de copac apoi m-am apropiat mai mult de fratele meu. Si am inceput sa-l amenint. Ei bine da, asa e tot timpul. Uneori mi-as vrea fratiorul inapoi.

-Nu mai vorbi urat despre ea. Si nu mai incerca sa-i faci rau. Daca nu o faci pentru ea. Macar pentru mine.

M-a aruncat la pamant apoi a luat-o in fata. Fratele meu. Tipicul meu frate.

                                                                               ***

Elijah s-a intors. Fratele meu mai mare chiar s-a intors. Daca asta s-ar fi intamplat acum cateva saptamani as fi fost atat de fericit. Dar acum e diferit. Acum ea e cea mai importanta pentru mine. Si nu stiu de ce. Nu stiu de ce simt aceasta nevoie nebuna sa o am in brate. Nu stiu de ce simt aceasta nevoie nebuna de a o tine langa mine. Nu mai vreau sa ma ating de corpul ei, de sangele ei. Desi a fost cel mai dulce sange pe care l-am gustat  vreodata. Stiu ca Damon ascunde ceva. Stiu ca a dus-o pe Elena la Caroline, la Caroline a mea. Insa stiu si ca Caroline ar dorio pe Elena langa ea. Nu am de gand sa le opresc. Damon le-a avertizat sa plece de acolo. Si ma bucur. Daca Elijah ar afla de ea totul s-ar complica. S-ar complica in mai rau. Iar daca ar afla de ceea ce simt. Daca ar afla ca m-am indragostit ar elimina-o. Lui ii e frica de dragoste si la fel mi-a fost si mie. Inainte de ea.