Beauty and the beast-Frumoasa prizoniera

Capitolul 9 - Ochii abisali? Chip angelic? Inebunesc!

Stau razamata de perete. Nu mai am putere in picioare. Mi-au cedeat. Au cedat compet. Urasc cand vine aici. Urasc cand face asta. Il urasc. Oh doamne cat de mult l-am iubit iar aucm nu fac altceva decat sa il urasc.

Fata uscata imi este strabatuta de lacrimi mici, amare, reci, sarate. Lacrimi pe care le detest. Detesc sa plang. Sa plang pentru el. E pur si simplu o cauza pierduta. L-am pierdut de mult pe Stefan. L-am pierdut de mult si l-am pierdut pentru totdeuna. Eu l-am pierdut, Damon la pierdut. Toti l-am pierdut. Doar Elijah a castigat. Si-a castigat un nou caine. El tot timpul castiga ce vrea si pe cine vrea. Imi e frica. Imi e frica ca Stefan pe care noi, cei fraieri, l-am pierdut sa devina o copie a lui Elijah. O copie fidela. Nu vreau ca el sa devine un monstru fara scrupule, mila, sentimente, valori ca fratele Stapanului. Nu vreau sa-l vad cum se transforma din nou in acel vanator sadic care omoara din placere. O placere dependenta. O placere fara de care refuza sa traiasca. Nu vreau sa vad din nou acelasi om care isi despica victimele in parti mici. Ii sfarama corpul in mici bucatele de puzzle. Un puzzle care il asambleaza cu zambetul pe buze.

Refuz! Refuz sa stau aici si sa vad cum se distruge singur. Refuz sa stau aici si sa vad cum il distruge din nou pe Damon. Refuz sa stau aici si sa vad cum distruge speranta si inocenta Carolinei. Refuz sa stau aici si sa observ cum omul pe care o data l-am iubit ii distruge ultima sansa la viata a Stapanului. Nu vreau sa vad cum el o indeparteaza. Cum el il impiedica pe Stapan sa simta din nou. Sa fie iubit din nou. Refuz sa fac asta.

Imi sprijin mai puternic mainile de suprafata neteda a peretelui. Imi infing unghile in el si incerc sa ma ridic. Mainile ma dor. Simt cum degetele mele se rup. Insa ajung in pozitie verticala. Si stau in picioare razamata de perete. Stau asa pentru cateva clipe. Durerea devine prea mare. Furnicaturile din picioare se transforma in sageti care imi strabat muschii. Simt cum cedez din nou. Picioarele mele devin din nou moi. Astept contactul cu pamantul rece. Inchid ochii. Corpul meu nu face contact cu solul. Corpul meu face contact cu doua brate puternice, scultate. Mirosul lui specific imi patrunde in nari invaluidu-mi intreg corpul. Corpul meu se relaxeaza. Vocea lui se face auzita in ecouri pe holurile goale. Mainile mele se agata de camasa lui si imi scufund fata in pieptul lui mare, puternic, protector. Bratele ma prind mai bine in stransoarea lor. Se ridica in picioare si incepe sa inainteze pe hol.

- Gata Elena. Sunt aici. Nu se va mai atinge de tine. Iti promit. Jur iubita mea. Jur ca il voi omora cu mana mea. Imi voi arunca pumnul in pieptul lui si ii voi apuca inima si voi...

-Nimic! Nu vei face nimic!

-Dar, uite ce ti-a facut

-Sa nu te aud! E Stefan! E Stefan al nostru. Chiar daca e schimbat si nu se comporta ca fratele tau e tot el. Si ii vom pune capat. Dar de viata lui nu te atingi! Ai inteles? Ai inteles Damon?

-Si ce-ai vrea sa fac? Sa-i las cale libera sa te distruga. Sa te distruga pe tine? Si pe ea? Tu te poti proteja cat de cat. Si pe tine nu te va ucide, nu daca undeva inautru mai e Stefan. Dar, dar daca o vrea pe Caroline? Daca vrea sa o omoara? Cine il va opri?

-Stapanul...

-Si daca nu o va face? Ce te face atat de sigura.

-Sentimentele

-Dar sti bine ca el nu are sentimente

-Ba are! Are pentru ea. O iubeste.

-Esti pregatita sa pariezi pe asta? Esti pregatita sa pariezi viata ei pe iubirea lui?

-Da!

-Eleana... Ce ma fac eu cu tine.

                                                                                  ***