Beauty and the beast-Frumoasa prizoniera

Capitolul 10 - Sarutul

Nu incetam sa ma uit la ea. Iar ea nu se misca. Incepea sa se foiasca. Mana ei era eliberata. Ma privea constant. Se ridica usor in fund pe canapeua mult mai mare decat corpul ei micut si plapand. Mana ei suptire se aproprie de fata mea si mi-o atinge usor. Mangaind-o. Auzeam picaturile de sange din mana ei. Se scurgeau si cadeau pe podea. Insa toata pofta mea a disparut.

Atingerile ei atat de calde. Ochii ei puri. Prezenta ei angelica incatusa monstrul din mine. Coltii mei dispar. Ochii mei revin la culoarea lor calda, devin din nou caprui. Sangele meu care pulsa cu viteza printre vene incetineste. Adrenalina dispare si se transforma in liniste, placere. Fata cu ochii caprui imi zambeste cald. Zambetul ei ma face sa ma desprind de absolut orice gat, de toate planurile cu care am venit aici. Isi retrage usor mana de pe obrazul meu. Corpul meu devine mai rece. Inca o priveam in ochii. Controlul persista.

Aud cum usa se deschide. Ea pune mana pe bratul meu si ma impinge usor. Gestul ei e protectiv. Forta ei e mica. Cred ca e slabita sau poate asta a fost doar o atentionare. Ma ascund dupa dulapul mare cu carti din aproprierea canapelei. Imi ies din nou coltii. Sunt gata de lupta. Incerc sa destind vocea persoanei care a intrat. Sper doar sa nu fie vocea stapanului. M-am ars daca a intrat el. Mirosul persoanei imi este atat de cunoscut. Sunt aproape singur ca este mirosul lui. Ii aud vocea care ii striga numele blondinei. Numele ei este atat de cald, de pasnic, de linistitor. Numele ei este exact ca ea pur, si poate angelic.

-Caroline? Esti aici?

Era el, era fratele meu. Vocea lui groasa si sacaitoare ma irita ca intotdeauna. Poate ca imi era dor de ea. Poate chiar imi era dor. Asa un pic cred ca imi era dor. Imi era dor de strigatele lui, de rasul lui isteric, de glumele lui, de sarcasmul lui sec, imi era dor sa-i fac viata infernala, sa ma bat cu el. De ce imi aduc aminte toate momentele cu el? De ce vreau sa petrec mai mult timp cu el? De ce simt simpatia asta pentru el? Eu nu trebuie sa simt nimic. Nu mai trebuie sa simt nimic. Eu trebuie sa fiu un monstru. Iar ea a oprit asta. Ea a oprit monstrul. Nu stiu cum a facut-o dar a facut asta sa reapare o parte din umanitatea mea. Iar asta nu o sa intample. Eu nu imi voi recapata umanitatea. Refuz sa fac asta! Ii aud vocea. Aud vocea lui. Vorbeste cu ea. Dar ea nu ii raspunde. De ce nu ii raspunde?

-Esti bine? Iti e mai bine mana? Esti ok? Nu s-a atins de tine nu? Normal ca nu a facuto... Elena mi-a spus. Stai linistita nu va afla nimeni pana nu vrei tu sa afle. Ar trebui sa-i spui si lui... Va avea grija de tine. Chiar trebui sa vorbesti cu el despre asta.

Nu intelegeam nimic din ce spunea el. Doar ei stiau intelesul vorbelor sale. Si el stia asta. Intotdeuna a fost precaut. Nu ia placut niciodata sa zica lucrurilor pe nume. Ii place sa se ascunde dupa ziduri, dupa cuvinte, dupa sentimente. Si iti ia mult. Iti ia chiar foarte mult sa il cunosti cu adevarat. Ii mai adu vocea. Dar nu inteleg ce a spus. Ia soptit ceva. Sunt sigur de asta. Pasii lui au parasit camera. Iar eu ies de dupa zid. Ea ma priveste si imi zambeste cald. Ma uit la ea apoi ma incrunt. Nu! Nu o sa scoata umanitatea din mine. Eram tensionat si i-am aruncat vorbele in fata.

-Nu mai zambi asa! Nu mai fi draguta cu mine! Nu te purta ca si cum m-ai cunoaste de o vesnicie! Nu te purta ca si cum iti pasa. Nu te purta cu mine ca si cum nu te-as ingrozi. Asculta-ma bine! Trebuie sa iti fie frica. Sunt un monstru. Am fost sunt si voi fi un monstru! Si imi place asa. Imi place sa nu imi pese. Sa nu simt! Asa ca nu veni tu aici cu aura ta angelica si cu miscarile tale calde, si cu ochii aia superbi si incerca sa ma schimbi! Sa-ti fie clar nu vei reusi! Imi place ce sunt si asa voi ramane! Nu reusesti tu sa scoti umanitatea din mine. Clar!

Ma privea in continuare cald. Nu a tresarit la nimic. Nu a tresarit nici cand incepusem deja sa strig la ea. Sta si ma priveste. Nu spune nimic. Vrea sa ma inebuneasca. Da asta vrea. Vrea sa taca! Si sa ii par indiferent. Vrea sa ma dispere. O privesc nimicitor apoi ies pe usa afara. O trantesc in urma mea. O sa-ti vin eu de fac blondo. Nu, nu ma schimbi tu pe mine. Ma ganesc la ea. Si ma gandesc la ochii ei, si la mana ei calda care imi atinge obrazul. Sangele din mine incepe sa se calmeze. Nervii mei dispar. Imi scutur capul. Nu! Nu ma mai linistesti tu pe mine! Ies din conac. Intru in padure. Am vazut un sat in apropriere. Ii arat eu ei. Sunt un monstru! Da sunt un monstru! Nu imi pasa! Si nu simt! Indiferent de ce incearca ingerul ala ispititor sa faca!

                                                                         ***

Stau in gradina cu Elijah de ceva vreme. Incerc sa repar lucrurile. Discutam despre orice. Despre ce am facut. Despre ce s-a mai intamplat. Despre ce mai face Rebekah. Se pare ca s-a intalnit cu ea. Si ma bucur. Ma bucur sa aud ca surioara noastra mai mica este bine. E linistita. Acum s-a linistit dupa 30 de ani in care a macelarit orase intregi, e bine acum. Poate cu timpul va trece peste toate si va reveni si ea acasa. Eu am trecut. Eu am iertat tot. Pentru mine, acum, trecutul nu mai conteaza. Sper sa poata ajunge si ea aici. In acest stadiu de iertare. Sper sa revina cu noi. Cu mine.

Vorbim despre tot. Despre tot inafara de Caroline. Evitam complet subiectul. Odata ce l-am atinge ar incepe alta cearta si amandoi suntem constienti de asta. Timpul trece. Subiectele noastre se epuizeaza iar capul meu se umple cu ganduri dedicate ei. Intrebari stupide " ce face" "e bine" " daca are nevoie de ceva" imi invaluie capul. Intr-un final Elijah se retrage. Iar eu intru repede in conac. Garzile sunt acolo. Stau nemiscate si tot mai agitate. Nu le bag in seama si trec pe langa ele. Intru in incapere.

O vad acolo. Sta pe canapea in fund si se joaca cu suvitele ei blonde. E atat de dulce. Ma apropri de ea si ii rostesc incet numele. Ea tresare la auzul vocii mele. Se intorce iar pe fata ei este un zambet gigantic. Corpul ei se intinde peste canapea si ma ia in brate. Ii simt caldura corpului. Imbratisarea ei ma face sa zambesc. O trag in bratele mele. Luand-o cu grija peste canapea. Ea ma strange tare in brate. Mie imi vine sa rad. Chipul ei e acum dezlipit de pieptul meu iar mana ei imi mangaie usor fata. E calda si placuta iar atingerile ei sunt pline de dragoste. Inchid ochii si imi misc capul in mana ei micuta. Ea se scufunda din nou in bratele mele. 

O iau pe sus si o asez pe scaunul mare de piele. Iau patura pufoasa si o asez peste picioarele ei. Ma asez jos langa picioarele ei. Ma asez cu spatele la picioarele ei. Mainile ei se plimba pe umeri mei masandu-i usor. Imi las capul pe spate care acum e asezat pe genunchii ei. Ea ma priveste si imi zambeste din nou. Ii zambesc inapoi. Fata ei se aproprie de a mea si ma saruta dulce pe obraz. Obrazul meu arde. Imi zambeste constant. Vai cat pot sa-i ador zambetul. Se joaca cu suvitele mele. Fata ei e deasupra mea, iar ochii ei sunt atinti in ai mei. Imi ridic capul si o sarut scurt. Ma desprind de ea. Ea ma priveste pentru o secunda uimita apoi isi apasa buzele peste ale mele. Mainile ei se muta pe pieptul meu si il mangaie usor. Mainile mele ii prind fata usor. O sarut incet, pasional. Imi e frica sa ma grabesc. Nu vreau sa o speri, sau sa ii fac rau. Rupe sarutul. O las sa respire apoi ma intorc cu totul spre ea. O imping usor. Spatele ei se lipeste de scaun. Mainile mele ii ating gatul iar buzele meu le apasa pe ale ei. Isi deschide gura iar limba mea patrunde inauntru. Ii gust fiecare colt. Este atat de dulce. Mainile ei se aseaza pe gatul meu. Inchei sarutul si ii sarut usor mana. Pare si mai sensibila. O iau in barate din nou si o asez pe canapea la mine in brate. O strang tare iar ea se aseaza in bratele mele. Dupa cateva minute se muta de acolo. Se ridica in picioare merge la birou ia o foaie alba si un stilou. Incepe sa scrie. Dupa cateva secunde imi aduce o foaie. Eu o apuc cu grija si incep sa citesc...

"Sti... eu am ramas fara voce, si nu mai pot vorbi... de ceva vreme... Nu te enerva te rog... "

_______________

Inca un capitol :> sper sa va placa :* Ce ziceti de comportamentu lui Stef si de sarutul celor doi... e bine ca ia spus despre mica lui problema? :)) Vreau sa va stiu obinile. Azi am teminat mai repede :)) e 1:50 :)) nu am mai terminat la 4 :)) am evoluat :)) Va iubesc :> :* Daca sunt multe greseli imi cer scuze promit ca le corectez maine :) :**