O alt fel de persoana

Meditație

A doua zi am montat oglinda și tabourile. Apoi am început meditația. Ne-am dus la subsol, am intrat într-un tunel, iar la sfârșitul acestuia se afla un fel de oază. Era așa de frumos! Erau flori multucolore, o mică cascadă care cădea într-un lac cu nuferi. Semăna cu priveliștea de acasă, numai că mai mică. M-am așezat pe iarbă.
– La antrenamente îmi vei spune maiestru. Acum închide ochii și relaxează-te. Încearcă să nu te gândești la nimic.
Am făcut cum mi-a spus ea. Eram complet relaxată. Apoi a început o durere cumplită de cap. Am început să aud voci spunând:
– Ajutor!!!
– Salvează-ne!!!
– E vina ta!!! Numai a ta!
– Monstrule!
Erau flăcări peste tot. Apoi a început să mă doară tot corpul. Nu puteam deschide ochii. Mà simțeam de parcă întreg corpul era înțepat de sute de ace fierbinți. Apoi am deschis ochii. Eram în camera mea.
– Nu am vrut să o fac!!! am țipat.
– Nu ai făcut nimic! mi-a spus Amy.
– Se auzeau voci. Spuneau că au nevoie de ajutor și că sunt un monstru.
– Calmează-te! Nu ești un monstru!
Am început să mă liniștesc.
– Te simți bine?
– Da. Aș vrea din nou să încerc să meditez.
Ne-am dus în același loc. M-am așezat pe iarbă și am închis ochii. Mă simțeam mai bine. Auzeam doar susurul apei. Apoi am văzut-o pe mama. Era mai frumoasă ca niciodată. Aceasta mi-a zis:
– Nu ești un monstru! Ești o ființà unică. Nu uita asta.
– Mamă! am zis cu lacrimi în ochi.
Apoi a dispărut. Am deschis ochii.