O alt fel de persoana

Ceremonie

A doua zi trebuie să fac ceremonia. Mai pe seară m-am culcat.
A doua zi, după ce mi-am făcut rutina zilnică de dimineață Amy și Diana m-au condus, triste spre o sală uriașă.
Din perspectiva unui ucenic:
Nu-mi vine să cred. Pot lua parte la acestă ceremonie sfântă. Iată că maiestra a intrat. Cele două femei au condus-o spre masă, unde se aflau cele șapte nestemate. Călugării au făcut un cerc în jurul maiestrei. Eu, încă câțiva ucenici și cele două gemene am stat de o parte. Ne uitam foarte atent. Cele două au început să plângă. Le înțelegeam. Și eu eram trist. Cercul format de călugări forma un scut, pentru ca totul să decurgă bine. Din maiestră a început să iasă lumină. Aceasta a început să umple prima nestemată. Dar ceva era în neregulă. Maiestrei îi ieșea sânge din ochi, gură și nas. Apoi a început cu a doua nestemată. Se agrava. Amy a țipat:
– Ce nu e în regulă! Ceremonia nu decurge corect!
– Ce se întâmplă? am întrebat-o pe gemăna mai rebelă.
– Nu știu. Dar trebuie să oprim asta!
Cercul făcut făcut de călugări s-a destrămat. Aceștia au fost trântiți de pereți. Toate nestematele s-au spart. Din maiestră curgea o grămadă de sânge. Toți erau plini de sânge. Pielea de pe ea a început să se ducă. Lumini gri spărgeau pereții sălii. În jurul meiestrei s-a făcut o sferă neagră. Organe de om erau împrășcate peste tot. Amy și Diana au țipat:
– De ce? De ce? Ce am făcut greșit?
Din sfera neagră a părut un monstru. Aceea nu mai era maiestra. Gemenele au prins-o într-un fel de celulă din lumină. Călugării s-au ridicat și au venit spre cușcă. Și noi am venit.          Călugării și-au concentrat și ei puterea în cușcă. Ne-am dus la subsol, tot cu monstru și am pus-o într-o cușcă din oțel. Acolo trebuia să stea câțiva ca să o păzească. Gemenele și eu ne-am oferit.