O alt fel de persoana

Aniversarea mea

Azi împlineam zece ani. Bucuroasă, m-am trezit cu zâmbetul pe buze.         M-am dus la baie să mă spăl, și spre surprinderea mea, am că urechile mele erau foarte mici și că aveam două chestiuțe mici în cap. Am văzut că erau legate de capul meu. M-am dus impacientată la Amy.
– Amy! Îmi cresc două chestii mici în cap!
– Lasă-mă să mă uit. Dar cum e posibil? E nemaivăzut! Spală-te, îmbracă-te, piaptăne-te și vino cu mine în oraș.
Peste un sfert de oră eram gata.
Am plecat împreună în oraș. Ne-am oprit în fața unei case. Amy a bocănit la ușă. A deschis un bătrân.
– Bună ziua, Maiestre!
– De ce ai venit?
– Aș vrea să vă arât înăuntru.
– Bine.
Am intrat. Ne-am așezat pe o canapea. Amy mi-a dat pelerina jos.
– Maiestre, uitați! Îi cresc urechi de pisică.
– E mai puternică decât credeam. Are o putere infinită! Îi vor crește în continuare urechi de pisică și vor dispărea celelalte urechi. Fii foarte atentă cu antrenamentul ei!
–Desigur, Maiestre!
Am plecat acasă.
– Abbie, de acum vom începe adevăratul antrenament!
– Adevăratul antrenament? Dar acesta ce a fost?
– Te-am lăsat mai ușor pentru că erai mică.
– Ce voi face?
– Ne vom duce la cea mai mare bibliotecă din lume.
– Unde e?
– În Andros.
– Atât de departe?
– Da.
Am luat un vapor. În trei zile am ajuns. Se pare că era destul de departe civizație. Mi se părea cunoscută. Am intrat înăuntru. Era a aceeași biblioteca în care m-am teleportat.
– Am mai fost în biblioteca asta.
– Serios? Când?
– Acum câteva zile. M-am teleportat.
– Bravo! Acum trebuie să studiem.
– Ce?
– Vei vedea.
Am mers mai mult, până am ajuns