O alt fel de persoana

.....

– Nu. E în regulă.
– Voi pleca acum. Pa!
– Pa!
Au trecut câteva zile și mă simțeam foarte bine în prezența ei. Călugării mă întrebau cum pot rezista cu monstrul acela acolo. Dar ea nu era un monstru. Era cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, chiar dacă la exterior nu era chiar drăguță.
– Am venit!
– Ce ai făcut?
– Am mâncat. Ți-am adus și ție ceva.
– Ce?
– Piept de pui. Nu ți-am putut aduce mai mult.
– Mulțumesc!
A început să mănânce cu poftă. După ce a vrut să îmi spună ceva.
– Ce vrei să îmi spui? am întrebat-o.
– Păi ești singura persoană care mă înțelege și vorbește cu mine. Eeeu tte iubesc!
– Cum?
– Scuze!
– Nu! Ai înțeles greșit! Și eu te iubesc!
– Serios?
– Da!
Am îmbrățișat-o. Ea m-a sărutat. În loc de trupul dur și musculos, simțeam un trup firav și catifelat         M-am uitat la fața ei. Avea părul brunet și ochii ca de smarald.
– Ești foarte frumoasă! Și la exterior și la interior.
– Serios?
– Da. Ești minunată!
– Ce se întâmplă aici? a întrebat Amy
– Vreau să îți arăt pe cineva. Ea e...
– Știu! Mă numesc Gracie!
– Gracie!
– Dar ce face aici?
– Îți voi explica mai târziu. Acum trebuie să o ducem în templu.
– Bine.
Am urcat la Amy.
– Dar e dezbrăcată!
– De aia trebuie să îi aducem niște haine.
– Până să te îmbraci cu haine, ia pelerina mea.
– Te iubesc!
– Și eu te iubesc!
Apoi ne-am îmbrățișat.
– O vom duce de o cam dată în fosta cameră a lui Abbie.
Am dus-o în acea cameră, iar ea s-a schimbat. Ne-am dus la Amy și Diana.
– Cine este ea? a întrebat Diana.
– Ea este Gracie, monstrul din temniță.
– E adevărat?
– Da.
– Are puteri?
– Nu știu.
– Sunt șanse foarte mici să aibă puteri, iar dacă ar avea ar fi extrem de mici. Ar putea veni acasă, cu noi.
Vrei să vii?
– Da! Dar doar dacă vine și Jake.
– Trebuie să îl întrebăm pe șeful templului.
Ne-am dus la camera acestuia.
– Puteți să îl lăsați pe Jake să vină pe Ecla, cu noi?
– Nu știu. E foarte greu să pot face asta.
– Vă rog, maiestre!
– Cred că aș putea. Mai ales că ești ucenic. Da te pot lăsa.
– Vă mulțumesc!