O alt fel de persoana

Pisica

– Ești bine? m-a întrebat maiestrul.
– Da, sunt bine.
Ne-am dus în casă. Am mâncat un bol cu supă. Nu prea aveam nevoie de mâncare. Apoi Amy a încercat să mă învețe să scriu și să citesc pentru că nu prea știam. Mi-a arătat primele trei litere ale alfabetului. Le-am învățat ușor. Apoi m-am dus să mă culc, fiindcă s-a făcut noaptea.
A doua zi, dimineața, în timp ce mă trezeam, s-a auzit o voce.
– Hei! Trezește-te!
– Cine e? am întrebat somnoroasă.
– Aici, jos!
– Aaaa! Ești o pisică!
– Da. Bună constatare.
– Dar Pisicile nu vorbesc!
– Nici oamenii nu ne înțeleg. Așa că...
– Dar cum pot să te înțeleg? Tu de unde știi că eu te pot înțelege?
– Nu crezi că al treilea ochi te dă de gol?
– Dar ce legătură acesta?
– Păi persoanele cu urechi ca ale mele, patru brațe sau ca în cazul tău trei ochi au puteri.
– Și tu de unde știi că am puterea asta?
– Și Amy poate vorbi cu animalele și am vrut să văd dacă merge și cu tine.
– Dar tu de unde știi de Amy?
– Ea este stăpâna mea.
– De când?
– De un an.
– Dar nu te-am văzut deloc pe aici.
– Uneori plec câteva zile de acasă.
După aceea m-am dus la Amy și i-am spus:
– Bună dimineața! Pot vorbi cu pisica ta!
– Eu n-am nici o pisică.
– Dar era în fața mea.
– Cred că te referi la sora mea...
– Geamănă. a spus o fată aproape identică cu Amy. Să mă prezint. Eu sunt Diana, sora geamănă a ei. Greu de crezut, nu?
– Păi...
– Ești ca întotdeauna. Neresponsabilă și pusă pe glume!
– Cel puțin nu sunt plictisitoare ca tine. apoi s-a îndreptat către mine. Vrei să înveți să te tranformi în animale?
– Da!!!
– Abbie, nu! Ea nu este responsabilă!
Ai doar șapte ani!
– Nu sunt mică!
– Ba ești!!!
– Bine!
Apoi m-am dus nervoasă în camera mea. S-a deschis ușa. Era Diana.
– Nu mă lasă să mă antrenezi!
– Și ce dacă? Nu trebuie să o asculți. Noaptea, în timp ce doarme, te voi antrena, în oraș.
– Știu și eu!
– Haide! Ne vom duce în oraș.
– Da!