Viata Complicata vol I Război

Capitolul 14

                                                    Momentul 

Nu stiam cum sa ii raspund, nu stiam ce cuvinte sa rostesc, nu stiam cum sa ordonez cuvintele ca astfel sa iasa o propozitie. Totul era atat de confuz, atat de ciudat, ma uitam intruna in jurul meu si nu stiam ca ceea ce tocmai mi se intampla e real sau e doar un vis neimplinit. Sau daca e doar o iluzie ce in curand se va sfarama si se va preschimba in nisip... Credeam ca totul e ireal dar nu era asa, nu era deloc asa. Totul era real, absolut totul este real, nu pot sa cred ca tot ceea ce eu credeam era doar o minciuna. Totul e posibil pe acest pamant daca vrem , orice vis al nostru poate deveni realist daca noi singuri avem curajul de al finaliza. Nimic nu e imposibil daca depun putin efort si munca, nimic nu e imposibil daca noi il facem sa devina posibil. Nu orice persoana are curajul sa duca pana la capat un vis, dar niciodata nu e prea tarziu pentru a il face real , realul tau. Exista oameni care zi de zi isi distrgug viata prin diferite lucruri marunte, exista oameni care sunt corupti si influentat de ceea ce avem noi astazi, in aceasta noua generatie. Unii sunt mult prea plini de ei si egoisiti pentru a reusi sa isi indeplineasca o anumita dorinta, un anumit vis, o anumita speranta pentru egoul lor e mai important. Dar trebuie sa ne gandim ca ne pierdem vremea, cautand raspunsuri la niste lucruri pe care nu o sa aflam peste noapte doar batand din degete. Totul o sa il aflam la momentul potrivit, pentru ca asta e ceea ce il face pe om mai curios. Daca am sta toata viata sa ne gandim ce ar fi fost daca as fi facut aia, ce ar fi daca as face aia, ce ar fi daca aia s-ar intampla intr-o zi sau doar.. nu o sa se intample.. niciodata nu o sa ajungem undeva si nu o sa mai putem sa ne bucuram de varsta noastra, de viata noastra. Totul vine de la sine, totul se afla in timp la momentul potrivit. 

Cum spuneam, nu stiam ce sa raspund deoarece un nod afurisit imi bloca caile respiratorii impidicandu-ma sa mai pot scoate ceva pe gura, ca si cum un bolovan imi ramasese blocat in gat si nu imi dadea permisinea sa mai vorbesc sau ca si cum cineva mi-a facut o injectie paralitica pentru a nu mai putea sa scot vreo vorba. Stateam pur si simplu intinsa pe pat, uitadu-ma de parca ma uitam in gol, nu stiam ce vad, nu stiam ce se afla in fata mea, vedeam o continua ceata alburie ca o panza de paianjen, ce nu o puteam da la o parte si ma impiedica sa vad claritatea din fata ochilor mei. Clipesc de cateva ori, inchizandu-mi ochi usor strangandu-i , dupa care ii deschid din nou , totul devenind mai clar, mai colorat. Puteam vedea culoarea alba a peretilor din jurul meu, puteam vedea mobila din salon, puteam vedea ... 

  Imi ridic mainile , punandu-le usor in fata ochilor mei, vazandu-mi degetele, vazand culoarea alba laptoasa a pielii mele, vazandu-mi unghiile rozalii si totusi alburii, frecandu-mi usor varfurile degetelor, holbandu-ma intruna, dupa care imi ridic privirea spre alui Gate, putand sa observ minunatul albastru cristalin sclipitor cu tenta de gri din ochii lui , erau atat de perfecti, erau atat de superbi, atat de .. de uimitori, ochii sa albastrii imi trezeau in mine acele vibratii puternice , acele mancarimi in tot corpul, trezeau acel foc care ardea in mine din secunda in secunda, ramanand blocata si facand o conexiune vizuala, uitandu-ma intens in ochii lui. Parul lui era de o culoare satena spre un blond inchis, deloc cum mi-l imaginam eu blond, acel blond natural deschis, dar ochii... ochii sunt exact asa cum mi i-am imaginat, acel albastru ca al marii, pur si vibrant. Pielea lui era atat de alba, ca si a mea, doar ca a lui era putin mai inchisa, dar era perfect. Acele buze erau atat rozalii si sarutabile, atat de carnoase, atat de .. de perfecte. Tatuajul lui de pe gat cu o initiala, ii iesea foarte in evidenta, venele pulsandu-i intensa, vazandu-se cum se umfla pe sub pielea sa subtire dar atat de tentata de a o musca si linge. Imi musc buza usor tragand de ea si continuand sa il analizez din cap pana in picioare, ochii mei alunecand acum spre bratul sau care era plin de diferite tatuaje, care simbolizau anumite lucruri, doar ca nu stiam ce. Imi indrept privirea spre zambetul sau, zarindu-i acei mici dintisori care pareau ca de soricel, ceea ce-l facea atat de adorabil. Nu imi venea sa cred ca il vad, ca il vad pe omul care mi-a readus viata in corp, care m-a readus pe mine la viata in intregime.