Viata Complicata vol I Război

Capitolul 34

   

                                                                 Invincibil

Imi las capul in continuare aplecat, deschizandu-mi ochii usor , tinandu-mi respiratia, eliberand-o incet, dupa care inspir aer, expirandu-l afara. Imi ridic privirea , inghitind in sec, ramanand socata in momentul cand il vad pe Hamilton insirat pe jos, intr-o balta de sange. Ma inec, simtind cum cuvintele mi se blocheaza in gat, un nod blocandu-mi caile respiratorii, impiedicandu-ma sa mai pot vorbii. Imi miscam doar buzele mirata, incercand sa respir normal. Imi mut privirea spre Gate, care era cu pistolul in mana indreptat spre inima lui Hamilton. Se uita in ochii mei la fel de socat ca si mine, probabil ca nu se astepta niciodata sa fiu in fata unei crime a sa. Nu pot sa cred, nu imi vine a crede. Stiam ca...Gate, este un om periculos dar nu stiam ca este in stare de asa ceva si mai ales cu un om. Inima imi batea cu 100 de batai pe minut, simtind parca cum imi ajunge pana in gat, framantandu-ma si uitandu-ma confuza in stanga si dreapta, lasandu-mi privirea in jos dupa care ma uit din nou la el. Gate, l-a omorat de fata cu mine, fara sa ii pese ca am sa reactionez in vreun fel sau ca ma va durea asta. Eu nu am inima lui de piatra si sufletul in posesia unui diavol ca si el, sa nu simt mila pentru oameni. Obsesia lui pentru a-si vedea mainile patate de sange, pentru a seca oamenii , pentru ai chinui, era mult prea mare pentru a putea fi controlata, era atat de mare incat niciun inger nu l-ar fi putut scapa de acest blestem . Pentru ca acea obsesie pentru el , semana cu un blestem aruncat asupra sa. Cuvintele imi erau inca blocate in gat, uitandu-ma perplexa la el, nestiind ce sa ii spun, dar cu siguranta, aveam sa fac un mare scandal pe tema asta. Jumatate din mine, imi spune sa fug mancand pamantul, iar cealalta jumatate imi spunea sa stau si sa ii fiu alaturi, sa nu il abandonez pentru ca asta ar fi o durere si mai mare pentru el, iar fuga mea de el, l-ar rani si mai rau decat a fost in trecut. El are nevoie de iubire, are nevoie de iubirea persoanei de care el s-a atasat, pentru a putea ramane in picioare si sa nu o i-a razna. Daca eu l-as fi lasat in acest moment, probabil ca el era in culmile disperari si poate ca m-ar fi urat si mai mult decat a facut-o. Iar asa, l-as pierde definitiv. Nu trebuie sa ma las speriata de obsesia sa nebuneasca si sadica. Trebuie sa merg mai departe si sa ii fiu alaturi, sa nu las sa cedeze psihic si mai rau.

- G..Gate?!, ma balbai vocea tremurandu-mi, apropiindu-ma usor de cadavru, stand in genunchi , lipindu-mi doua degete de gatul sau, in zona unde i se identifica bataile pulsului, fiind inxesitent. Ma ridic uitandu-ma la Gate mirata soptind printre buze:

- E..e mort.

Fata sa era atat de calma si in acelasi timp atat de speriata. Isi incordeaza maxilarul, strangand din dinti, inghitind in sec, ca si cum isi inghitea cuvintele. Nu imi raspunde cu absolut nimic, doar ma privea. O privire atat de intunecata si stranie, demonica. Ochii sai se preschimbara din albastrul pur oceanic in doua pete negre lipsite de inocenta.
Imi ridic piciorul, trecandu-l deasupra cadavrului facand la fel si cu celalalt picior, ajungand in fata lui Gate,focusandu-mi privirea spre a lui, apucandu-mi intre dinti buza inferioara, strangand-o. Imi ridic mana, lipindu-mi usor palma pe obrazul sau, apropiindu-mi corpul mai mult de al lui, ridicandu-ma usor pe varfuri, lipindu-mi fruntea de a lui incet. Bataile inimii ii erau accelerate precum motorul unei masini, vrand parca sa ii iasa din piept. Imi las mana usor sa coboare spre pieptul lui, plasandu-mi palma pe inima sa. Îmi trec cu limba peste buze, scotand un oftat usor lasandu-mi privirea în jos, presandu-mi obrazul de umărul lui, cazand o mica lacrima pe obrazul meu, tragand usor dee nnas, scapandu-mi un icnet printre buze. Respiratia sa devenea din ce in ce mai agitata, strangandu-l strans in brate, lacrimand mai tare si scitand mii de suspine. Incercam sa ii vorbesc dar nu reuseam, cuvintele imi stateau blocate in gat, precum un nod. Inspir aer, expirandu-l si ridicandu-mi din nou privirea spre a lui Gate. Il priveam intens in ochi, vazand acuma doar doua pete intunecate, doua pete demonice, pline de suferina si durere, o durere mult prea mare, pentru a putea fi explicata . Acum, ca am vazut acea durere, il intelegeam mai bine ca niciodata. Chiar daca nu il intelegeam complet , intelegeam durerea prin care a trecut si inca trece. Omul asta, este plin de mistere, este plin de un uragan, care aduce probleme si le creeaza. Este un om atat de complicat incat te face sa il doresti si mai mult , sa iti doresti sa il ai, dar sa il si descoperi in acelasi timp. Sa vrei sa ii cunosti personalitatea mai mult, sa ii afli acele secrete care te face atat de curios. El era un mister intreg, era ceva ce te atragea ca un magnet spre el, ce nu i te puteai opune oricat de mult, ai fi incercat. Ma uitam atenta la el, la ochii sai, din nou, erau la fel, nu se schimbau la loc, bataile inimii, incepand sa incetineasca incetu cu incetu. Il mangai incet, pe fata, cu buricul degetelor, lipindu-mi delicat buzele mele de ale sale, formand un sraut tandru si dulce, acesta stand precum stana de piatra, ca si cum nu simtea nimic, era rece, nu misca, nu spunea absolut nimic, doar tacea si privea in mine, prin ochii mei. Ca si cum incerca sa ma descopere, sa gaseasca un alt mod de a comunica cu mine, unde sa imi explice de ce a facut acest lucru.