Viata Complicata vol I Război

Capitolul 49

Prizonierul propriei dureri

Am rămas precum o stana de piatra privind in gol , simtindu-mi ochii inundați de lacrimi. Durerea era din ce in ce mai intensa , simțind-o precum o piatra imensa și grea fiind așezată pe inima mea, făcând ca respirația sa mi se rărească . Am încercat sa îmi păstrez calmul și sa conștientizez mai bine situația. Aveam sa pierd rodul iubirii dintre mine și Gate.
Purtam in pântece un bebelus ce nu avea șansa de a cunoaște lume, de a-și cunoaște părinții, nu avea șansa sa facă primii pași pe lumea asta. Mi-as da viața întreaga pentru ai fi bine, însă nu-i pot tăia aripile și sa crească fata afecțiunea unei mame, mai ales când tatăl sau nu îl dorește. Îmi era greu sa ma obișnuiesc cu ideea asta, însă nu aveam alta alternativa. Copilul meu trebuia sa se ducă in ceruri și sa vegheze asupra mea . Copilașul meu se v-a duce in ceruri alături de tatăl sau, pentru ca el nu a avut șansa de a trai, din cauza mea. El nu mai exista , iar eu nu îl pot lasă orfan, nu ii pot distruge viata, născându-l și lăsându-l fără unica lui putere de a pașii in lumea asta rea și plină de ranchiuna. Dacă eu muream și ii dădeam lui viața, nu avea șansa de a creste lângă mama sa. Nu puteam sa am grija de el, sa îl iubesc , sa-i împărtășesc toată dragostea de care avea nevoie.

Am rămas blocată privind in gol, începând a-mi mângâia burta ușor. Îmi simt ochii umeziți de lacrimi, tragandu-mi răsuflarea. Mi-am șters lacrimile rapid, trăgând de nas și privind doctorul .

- Când...când o sa ma operați?

- O sa decidem asta după câteva analize . Trebuie sa ne asiguram ca totul este bine pentru a te putea opera.

Am suspinat.

- Domnule doctor...eu ...um... am tras aer in piept înainte de a continua, muscandu-mi buza pentru a nu pufni in plâns, exista sanse sa mai rămân însărcinată ?

Acesta ma privi cu o oarecare nesiguranța, mai apoi zâmbindu-mi.

- Nu as vrea sa v-a dau o speranța pe care sa o hrăniți cu minciuni , insa exista un procent de 38%, dar va sfătuiesc sa nu va m-ai gândiți la asta acum, ci la sănătatea dumneavoastră. Este foarte important sa depășiți aceasta situație. Am avut mulți pacienți care au suferit de cancer . Toți au scăpat și au reușită sa își construiască o viața mai buna, frumoasa. Asta poți face și tu Louise, dacă lupți .

- Cum as putea sa...am înghiți in sec, cum as putea sa lupt pentru ceva știind ca am sa pierd acel ceva ce avea sa îmi umple viața de fericire .

- Ești tanara, după recuperare vei avea destul timp pentru a face un copil.

- Degeaba dacă nu este cel pe care îl aștept acum. Omor o viața doamnule doctor. I-au viața unui inger nevinovat.

- Louise, doctorul are dreptate, trebuie sa înțelegi ca acel copil dacă se v-a naște nu o sa aibă parte de afecțiune, de iubire. Ii vei tăia aripile lăsându-l fără ființa care ii da viața. Încearcă sa înțelegi.

Am stat câteva minute pe gânduri , simtindu-mi ochii umeziți de lacrimi.

- Nu înțelegeți nimic. Înăuntrul meu, creste o viața, o viața care eu ii i-au dreptul de a trai. Am replicat aproape tipand. Ce mama sunt eu dacă ii distrug aceasta șansa de a veni pe lume. Cum sacrific eu ceva pentru copilașul meu dacă eu nu îmi sacrific viața pentru el?! Am răbufnit in lacrimi, începând a gesticula. Nu sunt o mama buna omorându-l. In pântecele mele creste un copilaș care are toate drepturile din lume sa facă primi pași pe aceasta lume, iar voi ii luați aceasta șansa. Îmi luați mie șansa de al creste. E o bucățică din mine, cum as putea sa înțeleg Chris? Cum as putea sa înțeleg ca omor acea parte din mine. Numai eu sunt de vina. Din cauza cancerului omor viața ce creste in pântecele mele. El este o parte din mine iar dacă...acea parte moare, moare și o parte din mine. Cum as putea sa îmi omor propriul copil?!! Prefer sa mor eu ca el sa poată trai.