Viata Complicata vol I Război

Capitolul 21

                                             Spulberare de Inimi 

Vocea lui ragusita si groasa auzita prin telefon m-a facut sa pufnesc si mai tare in plans. Nu imi puteam controla durerea si mai ales suspinele, nu puteam constientiza ce e cu mine si mai ales de ce l-am sunat. Nu trebuia sa il apelez pe el, dar simteam nevoia sa ii aud sunetul vocii lui. Simteam o mare nevoie de el, voiam sa il am in preajma mea, dar el nu ma voia pe mine, el nu ma accepta pe mine in lumea lui. El, el e singurul care este impotriva unei relatii, dar probabil ca are si el partea lui de dreptate. Probabil ca nu m-as fi putut obisnui cu lumea lui paralela de a mea. Dar incercarea moarte n-are. El nu vrea sa riste, il inteleg, e decizialui, o respect. Dar in momentul de fata eu nu mai putea sa rezist, crezand ca din minut in minut voi ceda usor. 

El era punctul meu de putere, de relaxare. Daca el nu ar fi existat probabil ca in secaunda doi eu eram cu un cutit in inima, inconjurata de o balta de sange. 

Dar cum el este aici, si il pot avea langa mine, de ce m-as sinucide, stiind ca il iubesc si am nevoie de el si sunt sigura ca si el de mine. 

De ce mi-as lua viata daca el e inca aici si e ca si cum prezenta lui imi bantuie inima si mintea, cum sa ma duc pe lumea cealalta daca stiu ca as putea sa il am al meu in fiecare zi din viata asta, ca as putea sa ii simt caldura bratelor lui in fiecare seara, iar in fiecare noaspte sa ii simt atingerile lui catifelate ce ma duc intr-o alta lume, in care doar oamenii normal la cap pot traii in  ea. Constientizez abea acuma ca eu nu pot traii fara el, fara ca el sa ma completeze pe mine, pentru ca oricat de mult as putea sa neg, el este ca un drog pentru mine, iar acel dorg mi-a intrat al dracului de mult pe sub pielea, iar in acest moment devoreaza fiecare centimentru din mine fara sa mai ramana vreo firmitura buna din mine. 

Il vreau aici, cu mine, dar poate ca el nu ar vrea in veci sa fie langa mine, pentru ca probabil el prefera parasutele alea care poarta silicoane si isi umfla buzele si fundul pana nu mai au loc pe scaun sau in pat. 

Dar nu imi pasa de asta acum, imi pasa de mine si de ceea ce m-a daramat in momentul de fata, si as vrea atat de mult sa tip, sa imi fac auzit durerea si ceea ce simt, dar nimeni nu ma va intelege, nici macar Gate. 

- G..Gate?!, ii raspund cu o voce tremurand, inghitind in sec , inghitind pana si proprile-mi lacrimi amare si indurerate. 

- Ce vrei Louise?, imi raspunde pe un ton dur si rece, facandu-ma sa ma doara si mai tare decat ma durea. 

- Gate, am...am nevoie de tine. 

Tacerea lui mormantala m-a facut sa pufnesc tare in plans, nemaiputand sa ma abtin. 

- Gate, spune ceva te rog. Orice. 

- Imi ...pare rau Louise, dar nu pot sa ...sa iti fiu alaturi. 

- Gate, te rog. Am nevoie sa fi langa mine acum,te implor Gate. 

- Imi pare rau Louise, ce nu intelegi ca eu nu te vreau. Doar m-am folosit de tine, voiam sa te fac a mea, sa fac sex cu tine doar ca sa te incerc sa vad cum esti la pat. Dar nu am reusit pentru ca m-am plictisit de tine prea repede si nu imi placi. Intelege asta o data. 

- Gate, ma doare. 

- Capul cred. 

- Nu mai fi atat de ironic.