Viata Complicata vol I Război

Capitolul 50

Regăsirea inimilor pierdute

Am rămas timp de câteva secunde pe gânduri simțind cum bătăile inimii îmi accelerează din ce in ce mai tare. Am înghițit in sec uitându-ma la Conroy și la T ca și cum eram dezorientat și nu știam ce se întâmpla cu mine. Am înghițit din nou in sec încărcand sa procesez ideile.
După câteva secunde mi-am dat seama ca si idiotul de Seán era cu ea. In momentul de fata simteam cum răbufnesc pe interior vrând sa îl omor instantaneu. Am tras aer in piept după care l-am expirat, ridicându-mi privirea spre a lui T. Acesta îmi deschide scrisoarea din nou trântind-o pe biroul meu cu palma înainte de a putea scoate vreun cuvant pe gura.

- Trebuie sa citești tot Gate. Ma privi in ochi ca și cum eram un om rău ce nu era capabil sa înțeleagă problemele oamenilor.

- Mi-ai spus tu deja tot, pentru ce sa m-ai citesc? Am replicat privindu-l serios și plecând din fata sa.

- Poate ca asta a fost și problema care te-a îndepărtat de Louise. Îmi spuse pe un ton dur și impunător scoțând un oftat lung printre buze.

Am stat sa procesez ceea ce a spus timp de câteva secunde intorcandu-ma cu fata la el.

- Ce vrei sa spui cu asta?

- Vreau sa spun , ca nu i-ai dat șansa lui Louise sa aleagă. Nu ai ascultat-o, nu ai lăsat-o pe ea sa decidă cu privinta la viața ei. Ai decis tu pentru ea, tu ai fost cel care a hotărât ceea ce trebuie făcut și ce nu! Nu ai încercat nici măcar sa o asculti, pentru ca așa ești tu Gate. Decizi in locul oamenilor , fie ca le convine sau nu. Te-ai gândit da poate atunci când ți-a spus chestia aceea legata de copil, poate te testa sa vadă dacă vrei o viața alături de ea? Dacă vrei sa îți întemeiezi o familie cu ea și sa fiți fericiti? Te-ai gândit ca ea , poate era deja însărcinată când te-a întrebat ?

Am tăcut inghitind in sec.

- Eu...

- Citește scrisoarea Gate. Astfel vei afla ceea ce simtea Louise. Învața sa asculti oamenii și sa-i lași pe ei sa decidă ce-i mai bine . Citește acea scrisoare, acolo sunt toate gândurile și sentimentele lui Louise. Sper ca odată ce ai sa o citesti o sa începi sa te schimbi și sa accepți realitatea.

- T are dreptate. Vocea groasa și răgușită a lui Conroy îmi răsuna in urechi începând a marai și tragandu-i o privire urâta.

- Ai dreptul sa taci Conroy. Nu îmi pasa de opiniile tale.

- Vezi? Nu ii dai nici măcar oportunitatea de a vorbi in fata ta. Te-ai gândit ca poate el nu este un om rău?

- In secunda asta taci din gura si nu mai spui nimic. Cum as putea sta de vorba cu bărbatul care a răpit-o pe femeia pe care o iubesc și a încercat sa o omoare. Este vina lui ca ea a dispărut și nu am m-ai găsit-o.

- Poftim? Eu am eliberat-o pe Louise după ce a luat o decizie cu privire la tine.

- Ce face?! Am replicat uluit încercând sa îmi păstrez calmul.

- Am luat-o pe Louise cu mine dupa ce am aflat ca are cancer. Nu puteam sa o rănesc și m-ai tare.

- Deja ai făcut-o nemernicule, in clipa când ai dat cu biciul in ea, când ți-ai pus oamenii tai de nimic sa o maltrateze. Ai vrut sa îmi dai o lecție. De ce? Ce lecție e asta imbecilule ? M-am apropiat nervos de el inclestandu-mi pumnii. Mai sti când ne-ai pus sa jucam ruleta rusească? Îți m-ai amintești? Ne-ai umilit pe toți și ne-ai pus in fata morții. Dacă glonțul se nimerea la mine ha? Dacă se descarca la mine ? Dar de ce îți spun asta, pentru ca ție nici măcar nu îți pasa și nu înțeleg de ce tocmai tu dusmanul meu ai vrut sa îmi dai o lecție, având in vedere ca pe noi doi nu ne leagă nimic altceva decât o antipatie enorm de mare . Nu înțeleg de ce mai ești aici și ce vrei defapt.