Viata Complicata vol I Război

Capitolul 22

                                                                  Codul

Nu credeam vreo data ca se va ajunge la astfel de chestii, prin care sa trebuiasca sa supravietuiesc, prin care va trebui doar sa ma adaptez sa imi intre in sange. Nu credeam vreo data ca viata noastra va insemna doar niste nivele , pe care trebuie sa le trecem ca sa traim pe acasta  lume, sau mai bine zis acestui joc jegos si intunecat. Viata mea a fost un adevarat vartej de probleme, pe care nu am reusit sa le trec usor, dar nimeni nu imi cunoaste intreaga istorie de unde provin si ce am facut. O persoana normala cu temeliile pe casa s-ar speria imediat si ar intra probabil intr-un soc din care nu ar mai putea iesii niciodata, pentru ca nu degeaba toti din orasul asta ma stiu drept un criminal-psihopat, pentru ca niciodata nu m-am putut oprii din a omora pe cineva. Nici macar Andrew, Chirs si restul nu stiu cate crime am facut. Doar eu am constiinta manjita de sange ce imi inconjoara chiar si mainile pentru ca pofta asta nebuna de a-mi satisface ochii cand vad sange a crescut in fiecare zi mai  mult si mai mult, fara ca eu sa constientizez asta. Probabil ca Amya, mama mea, ar fi dezamagita de mine, daca ar mai fi acuma cu picioarele pe pamant, langa mine. Dar, ea, era singura persoana din planeta asta care ma intelegea, ea era singura sau mai bine zis singurul om capabil sa imi inteleaga gandurile negre ce nu aveau buton de oprire. Dar inainte cand ea era , mereu ma puteam descarca de problemele ce le caram in spinare ca pe un sac greu plin de caramizi , la ea, deoarece , in totdeauna putea sa ma faca sa realizez anuminte lucruri marunte de care eu aveam nevoie. 

Pot spune tare si raspicat ca mama mea, chiar daca nu era cea naturala, ma iubea mai mult de cat as fi putut iubi eu o persoana. Ea era mereu langa mine si chiar daca corpul ei era macinat de cancerul ce a dus-o la doi metrii sub pamant, mereu isi schita pe fata un zambet ce emana splendoare, magie, melancolie. Niciodata nu o vedeai pe Amya trista, mereu era genul de persoana ce credea ca oamenii se pot schimba daca au un strop de caldura si iubire in ei, care sa le-o impartasasca la altii sau daca ei aveau persoane care sa le transmita acest lucru. 

Ea mereu credea in lucruri ce nu aveau probabil sa se intample in viata reala, dar care aveau sa te sustina moral si sa te faca sa vrei sa le realizezi chiar tu, sa vrei tu sa le faci sa existe.  Personalitatea ei era a unei persoane blande, cu un suflet cald, intelegatoare, cu simtul umorului, cu un caracter care nu se lasa batuta de la nimic, iar daca azi se izbea de ceva complicat, nu se lasa si ducea pana la capat, iar daca si a doua zi patea la fel, ea tot nu se lasa, oricat de greu ar fi fost. Ca si fizic, avea un trup ca de viespe, subtierl si finut, ravnita de toti barbatii, dar apartinand doar unuia. Avea un par lung saten inchis, usor ondulat , o piele catifelata ca de matase, alba, ca spuma laptelui, un zambet cum am mai spus fermecator ce nu putea sa nu te faca si pe tine sa ii raspunzi cu acelasi zambet, ochii avand culoarea albastra a oceanului, dar precum un cristal sclipitor, ceea ce aici ne potriveam pentru ca si ochii mei , erau la fel de albastrii precum ai ei. Nu doar fizicul era frumos la ea, interiorul ei era demn, sincer, pur, nu exista barbat sa nu o dorasca pentru ceea ce interiorul ei le transmitea. Ii facea pe toti sa se simta impliniti doar prin simplul fapt ca vorbea cu ei sau ii sftauia sau ii facea sa rada, sa se simta bine in prezenta ei. Cu toate ca era un om bun, trecutul ei a fost unul murdar si incarcat cu lacrimi si durere. Dar era o personalitate puternica ce depasea orice si te facea si pe tine sa devi mai tare, mai ..puternic exact ca si ea. Toti spun ca perfectiunea nu exista, pentru ca dupa mine asa e, dar cine a zis ca nu exista magie? Magia sufletului, a unui om ce te face sa vrei mai mult , ce te face sa crezi ca imposibilul chiar devine posibl. Magicul apare, cand nu te astepti mai putin, la persoana potrivita, iar persoana potrivita e aceea ce are curajul sa patrunda in inima ta, indiferent cat de negra este ea. Cred ca nu toti gandesc asa, dar eu unul, stiu ca tot ce mi-a povestit mama, era adevarat.