Aerul nopții e rece în jurul meu, iar aleile parcului sunt pustii. Îmi bag mâinile în buzunarele hanoracului, oftand, respirația mea transformându-se imediat în aburi. Simțeam nevoia să-mi limpezesc gândurile, şi credeam că dacă voi ieşi la aer mă va ajuta. S-a dovedit însă că nu mă face decât să mă afund mai tare în ele.
Trec pe lângă băncile goale, un sentiment de singurătate cuprinzandu-mă deodată. Mă opresc în dreptul uneia însă, atunci când ochii mei întâlnesc pe pământ umbra unei persoane.
Îmi ridic privirea şi te văd suspinand uşor, cu privirea ațintită în jos, şi tremurând din cauza tricoului care nu te protejează de frig.
Mă aşez lângă tine, punându-mi mâinile în jurul tău în timp ce te trag la pieptul meu. Tu tresari speriată şi mă priveşti cu ochii umezi.
-Shawn...e singurul lucru pe care reuşeşti să-l spui.
-Ce s-a întâmplat? te întreb blând ştergându-ți lacrimile de pe obraji.
Izbucneşti într-un hohot de plâns,iar eu te îmbrățișez mai strâns, mangaindu-ți spatele,apoi îmi dau jos hanoracul şi ți-l pun pe umeri.
Îți ridici privirea spre mine şi simt o durere puternică în piept văzându-te astfel.
-Mi-e frică...ai şoptit.
-Hei,am spus cuprinzându-ți fața în palme şi fixându-ți ochii. Ai încredere în mine.
Ai inspirat adânc, apoi ai început să vorbeşti cu glas tremurat:
-Eram acasă la el. Mi-a spus să rămân acolo în seara asta.
Ti-ai muşcat buza inferioară, în timp ce eu te ascultam cu atenție.
-Ne-am certat, ai continuat. M-a numit în multe feluri, spui clatinand din cap pentru a-ți opri lacrimile ce amenințau să iasă. Şi...
-Aria,am spus ridicându-ți bărbia pentru a-mi întâlni privirea. Te-a lovit? te-am intrebat serios.
Ai dat din cap aprobator, nefiind în stare să vorbeşti.
-Aş vrea ca toate astea să se oprească, mi-ai spus strangandu-mă în brațe de parcă ți-ai fi dorit să nu-ți mai dau drumul niciodată.
-Asa va fi,am spus ferm. Îți promit că aşa va fi. N-am să-i permit să-ți mai facă rău. Crede-mă.
Tu nu ai spus nimic, ci doar ai dat aprobator din cap.
Te-ai oprit din plâns, iar ochii tăi albaştri păreau şi mai strălucitori în lumina felinarelor.
-Haide,am spus ridicându-mă şi intinzandu-ți mâna. Te duc acasă.
M-ai apucat uşor de mână şi parcurs în tăcere drumul până la casa ta.
-Aria...am început, încercând să-mi dau seama ce vreau să zic. Promite-mi că o să mă chemi de fiecare dată când ai nevoie de mine,bine?
Am primit din partea ta un semn afirmativ din cap.
-Şi promite-mi că o să stai departe de el de acum,bine?
-O să mă caute...ai rostit cu vocea stinsă.
-Atunci am să fiu acolo să mă asigur că nu se va mai atinge de tine.
M-ai privit cu recunoştință şi îmi puteam dă seama că în sfârsit, aveai încredere în mine.
-Mulțumesc, ai spus imbratisandu-mă.
-Ai grijă, spun apoi te sărut uşor pe frunte, iar tu te întorci să pleci în casă.
Faci câțiva paşi,apoi te opreşti şi te întorci spre mine.
-Shawn...m-ai strigat,însă eu nu mă mişcasem din loc. Mi-au plăcut mult trandafirii, ai spus zâmbind, apoi ai intrat în casă.
CITEȘTI
treat you better (✅)
Short Story"Cuvintele sunt inutile pentru a exprima ce simt. Singura modalitate de a vedea ar fi să-mi smulgi inima din piept si să vezi ce se petrece înăuntrul ei." [#4 în proză scurtă 1.08.2019]
