Profesorul de engleză vorbea despre romanul pe care îl avusesem de citit pentru astăzi, în timp ce ticaitul ceasului de pe perete nu făcea decât să-mi accentueze starea de nervozitate pe care o aveam.
Tu erai în fața mea,ca de obicei, si nu spusesei nimic de la începutul orei, nici măcar nu te-ai întors spre mine.
Mă tot gândeam si razgandeam, încercând să caut un mod prin care să intru în vorbă cu tine. Ştiam că te certasei cu el. Pe de o parte mă simteam vinovat, pe de alta nu. Voiam să stiu dacă esti ok.
M-am aplecat în față si ți-am soptit numele.
-Ce vrei? ai spus tot în şoapta întorcându-te spre mine.
-Să vorbim,am răspuns hotărât.
-Las-o baltă, ai spus repede, dând să te întorci înapoi la banca ta, însă te-am apucat de braț pentru a te opri.
-Vreau să stiu dacă esti bine,am continuat, însă expresia ta s-a schimbat într-una care exprima durere.
M-am uitat în jos la locul unde te apucasem de braț. Mi-am dat palma la o parte, descoperind o pată vanata destul de întinsă.
Te-am privit, dorindu-mi ca lucrul la care mă gândeam să nu fie adevărat.
Clopoțelul sună brusc si toți se ridicara din bănci.
-Aria,stai! am strigat după tine însă deja iesisei pe uşă, iar eu am rămas deznădăjduit în bancă.
O multitudine de gânduri îmi alergau prin cap, când aud vocea unuia dintre prietenii mei:
-Voi doi chiar v-ați potrivi,zise acesta cu o fată ganditoare.
CITEȘTI
treat you better (✅)
Conto"Cuvintele sunt inutile pentru a exprima ce simt. Singura modalitate de a vedea ar fi să-mi smulgi inima din piept si să vezi ce se petrece înăuntrul ei." [#4 în proză scurtă 1.08.2019]
