"De ajuns "mi-am spus. "Nu pot sta pur si simplu cu mâinile în sân".
M-am apropiat încet de tine. Nici nu m-ai observat. Mi-am pus mâinile în jurul tău, imbratisandu-te. Ai tresărit speriată, apoi m-ai îmbrățișat si tu.
"Stai liniştita",ti-am şoptit.
"Totul va fi bine",am spus,însă nu ştiam daca e adevărat.
"Sunt aici..."am adăugat încet.
Tu nu ai spus nimic. Te-ai oprit din plâns,şi te-ai eliberat din îmbrătisarea mea.
Eu te-am privit îndurerat. Aş fi vrut să-ți spun atât de multe. Mi-am ridicat mâna şi ți-am mângâiat obrazul încă ud.
"Mulțumesc",ai spus cu privirea în jos, îndepărtîndu-mi mâna.
Te-ai întors şi ai plecat, iar eu am rămas singur ca un fraier. Am oftat frustrat, lovind cu pumnul în peretele de cărămidă al şcolii. Nu mai stiam ce să fac. Mă doare că nu pot face nimic.
Ştiu că sunt mai bun pentru tine,Aria. Ştiu că nu sunt deloc ca el. Ştiu că te-as trata mai bine.
Dar tu ştii?
CITEȘTI
treat you better (✅)
Povídky"Cuvintele sunt inutile pentru a exprima ce simt. Singura modalitate de a vedea ar fi să-mi smulgi inima din piept si să vezi ce se petrece înăuntrul ei." [#4 în proză scurtă 1.08.2019]
