Ai avut vreodată nevoie să vorbeşti cu cineva şi nimeni nu era acolo să asculte? Îţi era greu să accepţi ideea de a fi singurul suflet într-o lume plină de corpuri de ceară..goale? Îţi venea să plângi ore întregi negând că eşti trist..? Uniformizând...
Auzisem de multe ori..:'Ahhh..liceul..cei mai frumoși ani din viață!'' și în mintea mea de preșcolar cu vise,era deja imaginea unei instituții enorme,cu colidoare mari,multe clase..totul aranjat și la locul lui. Mii de elevi,toți dornici de cunoaștere,prietenoși..profesori înțelegători și blajini...
O serios? Ce copil prostuț...în ce film mă credeam? Highschool Musical? Ce gândire imatură la vârsta aia..însă ce pot spune..eram un copil.
Prima săptămâna la Jilavă. Primele ore de tortură. Închisoare de maximă siguranță. Pereții scrijeliți și urme de disperare peste tot.În drumul meu către celulă,mulți ochi.Ochi răi..amenințători..Și o dată ajunsă în celulă..corectorii. Niște bestii umane menite să facă rânduiala printre deținuți ,ore bune...E un calvar..un chin de proporții epice!
Hm...stai..am uitat să spun că..era vorba despre un liceu? A..da..e vorba de un liceu. Liceul de Arte,mai exact.Cea mai aiurea experiență din toți cei 15 ani ai mei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Colegi hiper-activi...total pe firul lor.Imaturi și pot spune chiar...retardați! Clasa compromisă de mâinile lor distructive:tencuiala peretiilor dată jos de războiul lor cu mere,jaluzelele căzute în lunga și apriga luptă cu greutatea lor apăsătoare pe firavele de ele...R.I.P bravi soldați jaluzele...R.I.P... Bănci căzute și rupte,scaune îndoite,ușa căzută și ea de 3 ori...e un dezastru inimaginabil! Iar profesorii...ahhh..profesorii..nepregătiți,duri și răi,intimidanți..de nesuportat.
Am crezut că va fi..''cea mai frumoasă perioadă din viață'' dar nu. Totul s-a dovedit a fi doar o alegere proastă. Un munte de stres și agitație în care mi-am săpat singură o mină de griji.La ce mă fi gândeam? Trebuia să analizez mai bine situația..să gândesc..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am omorât atâția neuroni gândindu-mă la cum să scap de acolo..atât de multe griji făcute pentru o așa-zisă ''cea mai buna'' perioadă pe care trebuia să o aibă viața mea plina de eșecuri.Acum...zarurile au fost aruncate..trebuie fie să ajung să..suport calvarul din timpul școlii până în weekend-urile ce-mi vor mai alina suferința,fie...să plec. Să plec din al doilea semestru undeva unde speeeeer...că-mi va fi mai bine. Cea mai mare teamă a mea,este să nu mă obișnuiesc și să o i-au razna!
Chiar mi-aș dori să se schimbe totul...să nu regret că am ajuns să cresc mai mult decât o fac deja..Toată lumea îmi spune că a fost o alegere proastă să merg la acest liceu..dar de unde puteam știi..Acum regret. Dar..fără rost...nu poate nimeni să-mi schimbe trecutul.
Voi continuă să sper...să sper că totul va fi bine...chiar dacă,în prezent,orice speranța a mea s-a spulberat,la fel ca dorința de a mai vedea pe oricine din acea școală...
Nu am crezut că nu voi suporta atâtea persoane vreodată...ce să faci..viaţa e plină de surprize...
Din experiență...va zic sincer,dacă încă nu sunteți la un liceu,gândiți-va bine...fooooooooooarte bine înainte de a lua o decizie ce vă poate afecta viața pe viitor.Chiar dacă un liceu pare tentant,gândiți bine înainte de a-l alege..să nu ajungeți că mine..o ''boboaca'' cu aripile căzute pale de stres și griji...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
