Monolog

Culoarea mea e curcubeeul

De ce lumea caută motive? Uneori,pur şi simplu e mai bine să trăieşti în pace,fără a cunoaşte adevărata faţă a lucrurilor. Nu pentru a devenii o oiţă ce ascultă de turmă..până la urmă,toţi suntem oiţe. Numai că,nu toate suntem albe. Însă,facem parte din aceeaşi  turmă,din societate. Iar societatea e formată din: oile albe,cele care fac totul aşa cum le impune turma,un cioban sau mai mulţi,care controlează fiecare acţiune a turmei,un câine,care are grijă de turmă,dar tot sub comanda ciobanului şi...partea mea favorită,oile negre. Desii clasificate ca ''oi'' pentru că sunt parte din turmă,ele îşi fac propriile reguli şi îşi lărgesc graniţele şi orizonturile,pe baza a ce cred ele.

○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○

Am analizat muuultă vreme oamenii. Am observat fiecare mişcare a lor. Ştiu de ce pot fi capabili dar şi ce vor să te facă pe tine să crezi că pot face. Unii sunt zaruri cu 6 fete,alţii sunt,la propriu zaruri cu 36. Însă,unii,sunt sinceri şi merită respect şi compasiune.Unde mă aflu eu pe această linie? Hm..eu sunt piesa colorată din puzzle-ul ăsta atât de monoton. În timp ce unii încearcă să-şi facă muchiile perfecte pentru a fi catalogaţi ca ''piesă'' din puzzle,eu sunt acea parte din el pe care toţi o privesc,unii cu ciudă,alţii cu admiraţie. Dar pe faţa tuturor se citeşte nedumerirea.Cuvitele ''cum?'' şi ''de ce?'' au devenit pentru mine ''bună dimineaţa'' şi ''noapte bună''.

Mereu voiam să ies din simplul tipar impus de societatea în care..''ori eşti cu ei,ori împotriva lor''. Am încercat să mă remarc prin chestii tipice,la început..să ''fiu ca ei'' dar asta cu muuult timp în urmă. Înainte să descopăr că lumea lor e doar o mare de oglinzi şi oglinzi sparte. Centrul universului sunt ei. Cu ei începe şi se termină totul.Aşa că...am preferat să rămân în pacea mea,remarcându-mă prin cu totul alceva. Cei care mă cunosc ar spune că sunt bună la desen,cei care deabea mă ştiu ar spune că la muzică,cei ce mă cunosc de puţin timp ar spune literatură şi cei mai buni prieteni ar spune că le pot stăpânii cu desăvârşire pe toate.Nu îmi place să mă laud,e doar o auto-reclamă şi nu e tipică mie...Calităţile enumerate,sunt impresia oamenilor ce şi-au dat măcar un gram de interes să afle cine sunt ,iar,societatea a acceptat,într-un final,că nu voi fi o altă ''panglică'' roz din părul bălan făcut la coafor al figurantelor şi că în niciun caz,nu voi fii nici o altă şapcă pusă invers pe capul vreunui cocalar ''la modă''. Nu mulţumesc. Prefer să rămân alături de cei ce mă preţuiesc şi apreciază ce şi cine sunt. Ce şi cine voi devenii.

Era o vorba o dată...''Fii tu însuţi,căci toţi ceilalţi sunt deja ocupaţi''...păcat că ei au schimbat-o..au făcut o versiune după care toate ''turmele'' se aruncă chiar acum în cine ştie ce prăpastie fără un obiectiv stabilit.

Oamenii sunt..ciudaţi. Ai impresia că îi cunoşti,apoi fac ceva şi îţi schimbă total părerea despre ei...sau cel puţin,despre ce te-au făcut să crezi. Adevărul despre o persoană nu e niciodată unul sigur...încrederea se diminuează pe zi ce trece..fiecare trup de ceară,devine gol şi antipatic. Asta pentru că lumânarea din interiorul lui a încetat să mai ardă. Eu mereu am spus că,în cele din urmă..se schimbă situaţia,ceva sau cineva apare şi viaţa ta devine mai bună. Nu cu mult,poate,dar în acelaşi timp,poate fii exact ce îţi trebuia.Trebuie doar să înţelegi că nu totu-i ceea ce pare şi că e mai bine să te colorezi singur şi apoi să vezi reacţia lumii asupra ta. Însă,să nu te deranjeze recenziile lor. E culoarea ta. Nu lasa pe nimeni să te coloreze cu negrul sinistru sau griul monoton pe care îl posedă societatea spălată pe creier de bani şi lux.Cei care au uitat că înainte de toate,eşti o fiinţă..o fiinţă care are nevoie să plângă uneori,să râdă,să iubească şi să înveţe. Cum te poţi numii ''om'' dacă alegi lucrurile materiale în locul sentimentelor? Nu asta ne diferenţia de restul animalelor? Faptul că avem conştinţă? Amuzant e faptul că,pe unii i-a cam părăsit şi în locul ei şi-a făcut cuib antipatia şi ura faţă de tot ce-i altfel decât cum şi-au plănuit ei.
Viaţa e frumoasă...şi e făcută cu un scop: SĂ O TRĂIEŞTI! Nici nu ai idee cât de repede trece timpul...astăzi e mâine şi mâine e deja poimâine...Te pui la culcare vara,şi te trezeşti toamna..totul se schimbă. Lucrurile se schimbă,oamenii se schimbă..nimic nu rămâne veşnic la fel..de ce tu vrei să te impui legii naturii şi să faci mereu aceleaşi lucruri anoste impuse de societate şi nu vrei să ieşi din tiparul normalului? Ştiu că în ziua de azi,eşti catalogat că fiind ''ciudat'' dacă nu spui şi faci aşa ca ei,dar eu una,prefer să fiu o ''ciudată'' cu minte deschisă,ideei şi planuri elaborate,prezenţa aia sclipitoare ce-ţi poate face ziua mai frumoasă,decât un alt burete plin doar de ce i s-a spus.

E mult mai amuzant să priveşti viaţa din altă perspectivă. Poţi să simţi vântul,să-l înţelegi. Să înţelegi că tot ce-i în jurul tău,e într-un echilibru. Totul are ''un fel al lui'' .Nimic nu a fost pus întâmplător acolo. Totul are un sens şi un scop. Tot ce te înconjoară este pentru că acolo trebuia să fie. Nu e mai bine aşa? Să mergi în parc,să stai pe o bancă şi să priveşti în jurul tău,să te gândeşti departe,să te calmezi,să încerci să-ţi faci propriile teorii despre bătrânul copac din faţa ta..sau despre vrăbiuţa ce tocmai a acostat în faţă.Ştiu că par lucruri simple şi banale,dar sunt complexe..trebuie doar să le vorbeşti pe limba lor. În timp ce toţi ceilalţi sunt cu ochii în telefoane şi cu căştile în urechi,tu poţi să te uiţi în jur,să vezi cât de frumoasă poate fi viaţa şi să-i asculţi sunetele. Să vorbeşti cu cineva despre ceea ce te supără,ceea ce te bucură. Cineva care te înţelege şi îţi împărtăşeşte acelaşi mod de gândire.Să comunici. Nu doar să vorbeşti.
Să vorbeşti,înseamnă să discuţi despre subiecte aiurea,fără vreun sens ascuns,discuţii normale. Însă,să comunici înseamnă cu totul altceva. Înseamnă să creezi un echilibru între tine şi persoana cu care comunici,să fie o discuţie serioasă...o întâlnire între minte şi suflet.  E chiar ceva ce te scoate din tipar.

*Le eu merg în parc. Mă aşez pe jos,pe asfaltul rece cu urechea şi încerc să ascult ce are să-mi zică pentru că nebuna aia de pe Wattpad care spune că nu-i nebună,mi-a zis*

- Ăhm...ce faci aici? *le om obişnuit*

-Shhhh! Aştept să vorbească asfaltul!*

Asta era un exeplu prost,să mai destind atmosfera. Nu-ţi face griji de cine eşti,eşti o persoană bună,e alegerea ta de a face alegeri corecte sau greşite în viaţă. Încearcă totuşi să nu fii o ''oiţă'' care merge după turmă. Alege-ţi o culoare...Eu am ales curcubeeul! ;)



'''''Cum am mai spuuus..sunt deschisă să aflu sugestii. Mi-ar plăcea să îmi fac o comunitate de oamenii drăguți pe care să-i ajut dacă pot şi de la care să învăţ lucruri noi.Aşa că dacă ai citit asta şi ai vreun sfat,aş fii bucuroasă să-l citesc! ;3