Capitolul 9

53 7 2
                                    

Luke P.O.V

Cobor scarile pentru a ajunge in bucatarie ca sa pot lua micul dejun cu fata de care m-am indragostit in timp record. Eu credeam inca dinainte de a o cunoaste in dragoste la prima vedere , dar ea e dovada vie care sustine afirmatia. Cand ajung la parter o vad pe Bella cum deschide usa si parea destul de nervoasa , ma apropii de ea si o vad pe Emily la usa.

Eu:-Pe cine cautai ?

Emily:-Pe tine , Lukey ! Spune si vrea sa ma sarute dar o opresc.

Eu:-Ce nu vrei sa intelegi prin ne despartim ?

Emily:-Iubire , scuteste-ma ! Doar nu ma lasi pentru tarfa asta , dupa ce ca faci...

Eu:-Pa , Emily ! Spun si ii inchid usa in fata.

Bella:-Asta a fost ciudat , cred...

Eu:-Nu cred ca e ciudat sa o vezi pe Emily la usa ta dupa ce o anunti ca va despartiti.

Bella:-Ba da , chiar e.

Eu:-Ba nu ! Spun si scot limba la ea fugind spre bucatarie.

Bella:-Asta nu a fost frumos !Spune si fuge dupa mine.

Bella P.O.V
Viața mi-a zâmbit din nou , nu ma asteptam la ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Am reusit din nou sa intrăm unul in jocul celuilalt. Ajunsă în bucătărie zăresc un Lucas care se ascudea după o floare , foarte bine gândit planul.

Bella:-Oare unde e Lucas? -spun prefacându-ma ca nu-l vad-

Mă apropii din ce în ce mai mult de el si apoi ma napustesc asupra lui , crezând că îl voi pune la pământ.  Părea o scenă dramatică ca dintr-un film în care personajul reuseste sa iese dintr-un morman cu roci sau orice altceva triumfător, eu ieseam prinsa de spatele lui Luke de sub un ghiveci cu flori.
El mă ia pe sus ca pe un sac de cartofi , era penibil si foarte amuzant momentul dezlipit dintr-un film romantic dar totusi nu voiam sa fiu comparată cu un sac de cartofi asa ca dădeam din picioare nepasandu-mi ca o sa il lovesc si îmi țineam mâinile încrucișate la piept , nu stiu cum dar cocul meu dezordonat care nici el nu îmi iese dezordonat , era mai mult decat dezordonat mi se desface si buclele mele aurii îmi acoperă fața.

Eu:-Luke , lasă - mă jos!

Luke:-Nu o s-o fac!

Eu:-Te rooog . -spun mimând o fată de catelus pe care oricum nu o vedea-

Luke:-În schimb a ce ? -spune devenind interesat-

Eu:-Hm...Nu am idee!

Luke:-Ce zici de o adevărată întâlnire?

Eu:-De acord ! Acum lasă - mă jos.

Luke:-Mbine.-spune si îmi da drumul pe podea-

Râdea ținându - se de burta si se uita la suvita rebelă ce îmi acoperea unul dintre ochi.

Eu:-Hei , nu e amuzant !

Luke:-Oh , ba da. Chiar este !

Eu:-De ce m-ai aruncat asa pe podea ? -spun cu o voce tristă de bebeluș -

Luke:-Pentru ca asta mi-ai spus sa fac ! -spune el încercând sa ma imite-

Mă ia de ambele mâini si ma ridica , îmi lasa un pupic pe frunte si ne așezăm la masa dorind sa mancam cerealele care erau reci si asa moi încât aveai impresia ca mănânci voma. Ambii ne strâmbă si inghiteam cu greu pana decid sa pun punct chinului.

Eu:-Vrei niște pizza?

Luke:-Credeam ca nu ma mai intrebi!

Fac un apel catre cea mai buna pizzerie din oras pe care Luke mi-a recomandat-o si comand o pizza cu peperoni. In 20 de minute în care eu si Luke nu am facut nimic altceva din a ne holba unul la celalalt si rare ori aruncam priviri fugare ceasului. Când auzim sunetul suneriei sărim de pe scaune parca băgați in priza si deschidem usa. Luke ia cutia de pizza in mana si începe sa mănânce din ea in fata domnului de la livrari si eu făcând la fel , acel domn de utia ciudat si cu subînțeles la noi pana cand eu îmi dau seama si plătesc pizza.

Hei, fetelor :)
Îmi pare rău pentru acest capitol neinspirat care a fost publicat fara stirea mea. Urmatorul va fi "BOOM" promit. ^^

She is my queen||Luke Hemmings Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum