She is my queen||Luke Hemmings

Capitolul 7

Bella P.O.V
Este dimineață , adevărul este ca nici dupa un somn lung nu am chef de viață. Ma ridic lenesa din pat , merg la baie şi imi fac rutina de dimineața. Ma îmbrac într -o pereche de colanti negri , un tricou simplu gri si niste sosete albe . Părul îl prind într -un coc dezordonat desi era ud. Cobor jos si ma îndrept spre bucătărie, mama era acolo cu Liz , grozav !

Eu:-Neata ! -spun nepăsătoare in timp ce imi pun într - un bol lapte si cereale.

Liz :-Buna dimineața!

Mama:-Neata , scumpo! Cum ai dormit?-întreabă mama sorbind din cafea-

Eu:-Destul de ok , cred.-spun si incep sa mănânc.-

Liz:-Bella , as vrea sa vorbim ceva între patru ochi , se poate?

Eu:-Sigur , haide in camera mea.

Intrăm in camera mea închizând usa dupa mine si făcându-i semn lui Liz sa se aseze.

Liz:-As vrea sa vorbim despre Luke...-spune ea vizibil îngrijorată -

La auzul cuvintelor sale fac ochii cât cepele , ea observând reacția mea.

Liz:-Se poate ?

Eu:-Dda , sigur !

Liz:-Pai...Luke refuză sa iese din camera lui si sa mănânce, nu vrea sa vorbească cu nimeni , si sperăm ca tu esti persoana potrivită si ca va dori sa vorbească cu tine , i-a refuzat pana si pe băieți, ma îngrijorează.

Eu:-Nu stiu ce sa zic , Liz...eu si Luke ne-am cam certat.

Liz:-Te rog , Bella , fa-o pentru mine.

Eu:-Mbine...o sa merg sa vorbesc cu el într -o jumătate de oră.-spun ridicându -mă. -

Liz:-Mulțumesc! Eu acum te las , cred ca mama ta ma așteaptă. -spune ridicându -se cu un zâmbet pe față enorm -

Nu stiu ce e in mintea mea , cu siguranță nimic când am acceptat. Dar Liz e o femeie drăguță si nu o puteam refuza , ma rog. Imi fac griji pentru Luke , ce e cu el? Oare de ce il tot resping , totul are o explicație logică. Nu stiu cum de gândesc asa.Oare din vina mea se comportă Luke asa , nu...asta e imposibil.
Mai bine m-as pregăti, asta dacă nu vreau sa ma vadă Luke asa , deprimantă. Defapt ce tot spune eu , nu sunt eu cea care nu iese din camera. Acum chiar am o adevărată problemă, aproape ca uitasem de pedeapsa primită de la mama.Oricum , decid sa ma pregătesc. Ma îmbrac cu o pereche de blugi mulati de culoare albastră si un tricou negru pe care scria "I'm pandicorn". Părul il prind într -o coadă de cal si imi ascund cearcanele cu putina pudră.
Mă învârt in jurul patului gândindu -ma la cum as putea părăsi casa fara ca mama sa ma observe , dar stai...Liz m-a rugat.Cobor scările grăbită si o găsesc in living pe mama privind la TV.

Eu:-Mama , Liz m-a rugat sa...

Mama:-Am aflat deja , nu te mai obosi.

Eu:-Deci , pot sa merg?

Mama:-Sigur...dar sa te întorci în maxim 2 ore.

Eu:-Ok,mama.

La auzul cuvintelor mamei mă încălț cu o pereche de teneşi negrii şi părăsesc casa. Nu în mai mult de un minut sunt în fața casei lui Luke apăsând pe sunerie mai mult decât era nevoie. De după usă se zăreste chipul luminos al mamei sale care ma pofteste înăuntru şi îmi indică unde se află camera lui Luke. Nu înainte de a deschide usa ascult puțin deoarece nu as vrea sa dau buzna în camera într - un moment nepotrivit. Se aud câteva sunete produse de o chitară clasică şi apoi un Luke nervos care înjură, realizez ca e suficient cât am ascultat , intru timid în camera închizând usa după mine , Luke ma priveste nedumerit, dar eu ii zâmbesc timid.

Luke:-Ce vrei ?! -îmi spune pe un ton rece-

Eu:-Am , Luke ...am venit sa vorbim.

Adevărul este ca in prezența lui ma inmoi, tupeul si ura dispar , totul.

Luke :-Parca NU voiai sa mai ma vezi.

Eu:-Luke , lasa asta...de ce esti asa?

Luke:-Asa cum? Schimbat?! Nu stiu...poate o persoana m-a făcut sa devin ceea ce sunt.

Eu:-Esti bine ?

Luke :- De ce n-as fi ? Am o viata frumoasă , o carieră în muzică şi mulți fani.

Eu:-Te rog , Luke , spune-mi, ce ai ?

Luke:-Nimic...

Eu:-Spune-mi ce dracu ai ! Ce e cu atitudinea asta?

Luke :-Am luat atitudinea pe care oricine ar fi luat-o !

Eu:-La naiba Luke ! La naiba cu sentimentele mele ! Eu te iubesc , dar...nu contează. Devin o adolescentă sentimentală, care nu stie ce vrea. Tu ar trebuii sa ma ajuți sa înteleg ce e cu mine , nu sa ma faci sa devin tot mai confuză.

Luke nu spune nimic , doar se apropie de mine si ma prinde într - o îmbrătisare călduroasă din care nu as mai vrea sa scap.

Eu:-Deci...îmi spui ce e cu tine?

Luke:-Mi-ai cerut ceva imposibil , mi-ai cerut sa te uit...

Eu:-Fii sincer cu mine...tu , băiatul viselor mele , raza mea de soare , cel cu care adorm şi ma trezesc în gând, tu esti totul pentru mine, te rog spune-mi ca si tu ma iubești.

Luke P.O.V
Cuvintele ei mă socau , pana si atunci cand vorbea si gesticula ciudat era perfectă. Nu stiam ce sa-i spun , poate adevărul...

Eu:-Eu...eu sunt uimit.

Bella:-Stiam eu , mi-am întins sentimentele pe tavă ca sa ce ? Ca sa păr o idioata...ceea ce oricum sunt.

Era destul , deja am spus prea multe , trebuia sa plec cat mai repede de aici . Deschid usa si sunt gata sa plec , dar Luke ma prinde de mana si ma face sa privesc în ochii lui , observa lacrima care mi se prelinge pe obraz si o sterge.

Luke:-Si eu te iubesc , mai mult decat pe mine însămi !

Imediat ce termină ce avea de spus se năpustește asupra buzelor mele , cuvintele lui ma făceau sa radiez de fericire , sărutul nostru pasional dispare din cauza lipsei de oxigen.

Eu:-Luke , noi ce suntem?

Luke:-Ca sa lămurim tot ce s-a întâmplat ce zici sa iesim diseară?

Eu:-Sigur...

Luke:-Ce zici de 20:00 ? În fața casei.

Eu:-E ok.

Nu pot sa cred ce mi se întâmplă, dar oare cum o sa scap de mama...e asa dificil.Nu puteam sa ii spun ca nu vin deoarece sunt pedepsită, ar fi sunat patetic.Ceea ce si este. Mama mea mereu a avut grijă sa fiu un copil bine crescut si educat. Dar ea nu înțelege că sunt o adolescentă, nu un copil.

Eu:-Trebuie sa plec...

Luke:-Te las sa pleci doar pentru ca la 20:00 ne revedem.

Eu:-Destul de norocoasă. Pa , Luke!

Luke:-Sa stii , pa !

Mâine începe scoala si ca sa schimb atmosfera asta tristă m-am gândit sa postez un capitol nou. Paaa :*