EL, un tip in prima banca de la perete...putin distras de toata situatia asta pe care toti cei 13 elevi o imparteam. Probabil avea multe pe cap caci parea putin confuz si totodata agitat...pret de cateva secunde am ramas cu privirea blocata la el, probabil si-a dat seama de asta caci si-a intors privirea, Doamne...ce pereche de ochi ucigatori, a ramas timp de un minut cu ochii atintiti asupra mea. Zeita mea intima luase foc, ma inrosisem si probabil pupilele imi erau extra-dilatate. Toata aceasta transa a fost insa spulberata de inceperea olimpiadei. Se duse dracului toata concentrarea mea, involuntar ochii mei ii cautau pe ai lui, acea pereche de ochi negrii si profunzi. Sincera sa fiu, nici nu prea stiu ce am scris, tot ce invatasem se spulberase intr-o clipita, dar tot ce imi doream era sa aflu cum il cheama pe purtatorul ochiilor negri. Am sesizat unele miscari in prima banca de la perete, si observasem ca acest EL se ridicase pentru a preda foaia de examen, nici nu m-am gandit de doua ori si m-am ridicat pentru a preda foaie, defapt voiam sa vad cum il cheama caci foaia cu numele eleviilor era chiar pe catedra. Ajunsem langa profesorul supraveghetor si cat timp semna examenul meu, am avut timp sa ii caut numele, nu a durat mult, iar ochiilor mei i-au fost dat sa citeasca cel mai frumos nume: Codrin, Voslaban Codrin-Gabriel, acest Codrin avea sa devina esentialul vietii mele. Din pacate ma miscasem prea incet caci acest Codrin plecase...
CITEȘTI
Poveste fără sfârșit
RomantizmUn lucru e cert, noi oamenii nu alegem când și de cine o sa ne îndrăgostim, acest fapt este inevitabil si se va întâmpla doar atunci când destinul va crede ca suntem pregătiți. Atunci când se va întâmpla, in viața noastră va intra o persoana care...
