Un nou inceput

O prietena

Locuiam in capitala tarii, dar ma mut undeva in nordul Angliei. Nu pot avea parte de prieteni.De ce? Poate pentru ca sunt cea mai mica din clasa toti ma ignora. Incerc sa fiu placuta. Imi amintesc tocmai cand ajunsesem in Anglia si incepusem scoala. O intreb pe o colega ce face ea imi raspunde cu ,,lasa-ma in pace''. Acea propozitie imi suna ca un ecou in cap. Nu pot avea o prietena. Cand toate fetele stau grupate vorbesc si chicotesc eu stau in banca mea, incercand sa par cat mai naturala. 

Driiiiiiiiiiiiiing!!!!!!!!!!!!

In sfarsit cloptelul sunase si putem pleca acasa. Mama ma intreba daca ma acomodez cu colegii, nu stiu de ce ii spun de fiecare data ca am multi prieteni si m-am integrat perfect si asa era in fiecare zi. Peste vreo cinci luni tocmai se termina orele raman aproape ultima in clasa si cu o fata. Cred ca o chema Nina. Nu stiu. Era frumusica si modesta, dar ma gandeam oare nu am putea fi prietene? Imi este teama sa o intreb ceva. Ma intorc cu fata spre ea incercand sa spun ceva,dar acea propozitie imi revine in minte. Nina(cred) isi intoarce privirea spre mine, eu plecand cu capul plecat cu  o tristete care se vedea.

-Hei!

Imi intoarc capul si o vad pe Nina in sptele meu. Se apropie de mine cu o fata prietenoasa.

-Ma numesc Nina. Tu din cate am auzit Selen. Asa-i?

-Da.....icerc sa zic ceva

-Uite, langa drum este o cafenea hai sa mergem sa ne mai cunoastem mai bine. 

-Mi-ar placea...

-Oh! Mi-am uitat un caiet in clasa, ma duc sa il iau si ma intorc imediat.

In sfarsit! Oare vom putea fi prietene bune? 

Iesim de pe coridorul scolii impreuna eu fiind cam speriata, stam amandoua ca doua mute, dar reusesc cu o inghititura in sec sa sparg gheata.  Vorbind asa de repede incat nici nu stiu daca a inteles ceva.

-Uite nu am nici o prietena, am locuit departe si am venit pana in Anglia, nimeni nu m-a placut, dar chiar vreu o prietena si oricum stiu ca nu o sa accepti asa ca totul e in zadar...

-Scuze ca te intrerup... putem fi prietene,eu ma mai inteleg cu cateva fete,dar nu mi-au putut fi prietene adevarate, m-au vorbit pe la spate. Nu mai pot avea incredere in ele. Oricum e mai bine sa ai mai putini prieteni buni decat multi si rai.

-Ma bucur, dar parca...nu stiu...ai putea veni pana la mine sa ne cunoastem mai bine?

-Sa sti ca as fi incantata,doar sa imi anunt parintii

-Te astept afara.

-Vin si eu imediat.

Era cea mai buna zi de cand m-am mutat. Desi nu stiam daca mi-am gasit cea mai buna prietena si oricum puteam avea mai multe prietene bune. Pornim spre casa mea. Cand ajungem ii fac cunostinta cu parintii mei. Radem toata ziua, ne simtim minunat, era vineri seara si ne uitam la un film, incet, incet fara sa ne dam seama adormim amandoua. Dimineata ne gasim imbratisate. Ne-am gandit sa mergem la cumparaturi si pentru ca ma trimise-se mama,dar am mai ramasa in oras... .Ne intoarcem, iar cand trecem pe calea de pietoni eu lund-o inainte....

Voi posta capitolele cam de 500 de cuvinte