Mi-am luat din geantă Twix . Am rupt hîrtia în jurul celor două Twixbars , amîndouă punîndu-le în gură , pentru că nu am vrut să se simte singure , pentru că știam cum e să te simți astfel . Am luat o mușcătură și stînd pe bancă mă uitam prin diferite părți . L-am văzut pe omul care s-a mutat cu băiatul ciudat cu bucle. El a încercat să dea foc la țigara lui , dar nu a mers din cauza vîntului . M-am uitat la el pînă cînd privirile noastre s-au întîlnit.
-Bună ! L-am salutat politicos și liniștit , fluturînd mîna încet . El doar se uita la mine , mergînd spre partea de jos a parcării . Mi-am încruntat sprîncenele , întrebîndu-mă de ce m-a ignorat . Chiar înainte de a deschide mașina lui , el se uita la mine pentru cîteva secunde . Dar din nou nu a spus nimic . El s-a urcat în mașina lui și a plecat cu mare viteză.
-
Tot ce-mi doream era un loc cald . Simțeam că pleaoapele mi se închid din ce în ce mai greu . M-am ridicat și am pus hîrtia de la Twix în coșul de gunoi și mă îndreptam spre intrare . Am alergat pe scări și am mers pe hol. Înainte de a deschide ușa , am auzit pe cineva venind pe scări. Am întors capul pentru a vedea cine vine și l-am văzut pe omul ăla care l-am văzut acum o oră . Am deschis ușa și într-o secundă eram deja în apartamentul meu . Încet mi-am pus haina pe canapea și am aruncat cheile în dulap . Am mers spre camera mea și tot odată am auzit niște voci. Eram curioasă , așa că m-am așezat pe patul meu , am pus mîna pe perete și mi-am presat urechea în potriva lui .
-Unde este ? I-am recunoscut vocea răgușită a băiatului cu bucle.
-Nu este de ajuns. A spus o voce mai profundă.
-De ce nu ? A strigat cineva , dar n-am recunoscut vocea . Părea într-adevăr răgușit , semăna cu vocea Bestiei din "The Beauty & The Beast" . Pentru mine , suna ca un monstru.
-Răspunde-mi ! Am auzit din nou vocea cea răgușită.
-Am fost speriat , îmi era frică să nu fiu prins . Sunt obosit să fac mereu asta . Omul a spus în liniște și am putut simți durerea în sufletul său. Respirația sa a devenit mai grea și mai grea ...și deodată am auzit un mîrîit puternic .
M-am dat încet la o parte . Inima îmi bătea puternic și îmi tremurau mîinile. Am sărit sub plapumă și m-am înfășurat , realizînd că inima îmi bate foarte greu. Am închis ochii dorindu-mi să adorm și să uit de cele auzite.
-
Clopotul a sunat așa că mi-am închis dulapul și am mers pe hol . Am văzut o mulțime de oameni , care vizionau ceva . Ei se aflau lîngă ușa directorului , uitîndu-se prin mica fereastră de lîngă ușă. Poliția a venit să vorbească cu directorul școlii , care părea cam frustrat.
-Toată lumea , duceți-vă în sala principală . O voce a spus deodată pe hol .
Toată lumea , inclusiv eu , am mers în sala principală . Cu toții ne-am așezat . Am auzit cum o fată a început să urle . M-am întors să văd ce se întîmplă . Am văzut cum Kenny și prietenii săi tachinau o fată . Ce să zic....Ceva tipic lor. Dar cînd m-am întors , Kenny se uita la mine și din nou a apărut faimosul zîmbet al lui.
-Bună ziua , fete și băieți. A spus directorul , aflîndu-se pe scenă cu un microfon în mînă. -Așa cum unii dintre voi a auzit , aseară a avut loc un accident. Unul dintre profesorii noștri , domnul Frekler , a fost ucis într-un mod oribil . Persoana care l-a ucis , a lăsat o găleată cu sînge și poliția presupune că a vrut să-l ia cu el , dar l-a văzut așa că a fugit .
Ochii mei s-au lărgit și buzele mi s-au desprins ușor. Mă întrebam de ce ar ucide cineva pentru sînge.
-Ofițerii de poliție și toți ceilalți , inclusiv eu , recomandăm să fiți atenîi cînd vă plimbați pe străzi . Aigurați-vă că nu ieșiți afară în timpul nopții , numai la lumina zilei , astfel va fi mai sigur . Vorbim cu privire la siguranța voastră . Cu toții suntem foarte îngrijorați și nu vrem să vă pierdem . Voi sunteți viitorul nostru .
De obicei nu se întîmpla nimic pe aici .. orașul ăsta e prea liniștit ...și acum .... Cel mai mare lucru ce s-a întîmplat aici , a fost acum șapte ani , un viol , dar asta a fost tot. M-am uitat în jur .. Toți se îmbrățișau și plîngeau . În acel moment , vroiam să îmbrățișez pe cineva . Mi se adunau lacrimi în ochi . Dar trebuia să fim cu toții puternici , să ne ținem uniți - ca o familie , ca cei mai buni prieteni .... ce îmi lipsea mie cel mai mult.
