Am stors ochii închiși când am atins tăietura de pe obrazul meu, care a fost cauzată de inelul lui Kenny. Încet, am frecat curățindu-l cu un prosop umed, pînă ce a dispărut sîngele. Nu am știut de ce Kenny și prietenii săi mereu îmi fac ceva. A fost un motiv sau a fost o excursie pentru furia lor. Am oftat și m-am sprijnit de chiuvetă.
-Miranda! Mama mea a strigat pe cealaltă parte a ușii.
-Da?! Am întrebat-o strigînd înapoi.
-Tatăl tău e la telefon! Ea a răspuns rînjind. Am ieșit din baie și am intrat în camera de zi.
-Iat-o! A spus tatăl meu în telefon înainte de a înmîna telefonul mie.
-Hei, tată! Am spun presînd telefonul de ureche.
-Bună dragă! Ce mai face fetița mea minunată? A întrebat el.
-Bine. Și tu ce mai faci?
-Bine. Cum e la școală?
-Oh..Ca de obicei, normal. I-am răspuns și am mușcat buza.
-Bine. El a răspuns și am oftat în liniște. Nici un băiat drăguț care a venit în calea ta?
-Nu. Am răspuns oftînd.
-Desigur.
-Tată, ei nu. Toate fetele din clasa mea și din școala mea sunt atât de frumoase, iar eu sunt doar...Din ochii mei curse câte o lacrimă.
-Miranda, ascultă ești foarte drăguță, o personalitate frumoasă și eu sunt atât de mîndu că ești fica mea. Într-o zi va veni cineva care îți va oferi iubirea pe care o meriți.Trebuie doar să aștepți pînă cînd el va veni. El a răspuns.
-Mulțumesc tată. I-am spus și am zîmbit deși el nu a putut vedea.
-Aceasta e ceea ce un tată ar trebui să facă. A spus tata chicotind.
-Tata?!
-Da Miranda?!
-Pot să te întreb ceva?
-Sigur dragă, ce este?
Am respirat profund și am închis ochii : ”De ce tu și mama ați divorțat”? L-am întrebat simțind lacrimi în ochii mei.
-Oh..scumpo. Tatăl meu a oftat . Eu și mama ta nu suntem făcuți unul pentru altul. El a răspuns.
-De ce nu? te-ai căsătorit cu ea și chiar m-ai făcut. I-am spus-o cu lacrimi în ochi. Este din cauza mea?
-Miranda, nu plînge. A spus el și vocea lui a fost, de asemenea ruptă. Nu bineînțeles că nu! Promite-mi că nu te vei mai acuza! E vina noastră, nu a ta. Viața este nedreaptă, este ceva ce vei descoperi.
-Eu doar n-nu înțeleg. Am șoptit.
-Vei înțelege curînd.Trebuie să plec acum. Te sun di nou, cît mai curând posibil, bine?
-Bine.
-Te iubesc Miranda, și nu uita asta.
-Și eu te iubesc tata.
-Pa Miranda.
-Pa. Tata a rupt contactul. Mi-am îmbrățișat genunchii mei, izbucnind în lacrimi. Am rămas în aceeași poziție pînă cînd mama mea a trecut pe lîngă mine. Nici nu a observat că am plîns, doar a spus că este timpul pentru cină.
-
Când mama era în duș, m-am strecurat tiptil în camera de zi, am luat portofelul ei și am luat 50 dolari. Am pus portofelul înapoi în aceeași poziție. Am intrat în hol, mi-am pus haina pe mine și am strigat ”mamă, am plecat” și apoi am ieșit din apartament. M-am plimbat pe coridor și în jos pe scări. Când am deschis ușa exterioară l-am văzut pe Harry stînd afară și purtînd o pereche de blugi, cămașă albă. M-am oprit moartă în piesele mele, cînd l-am văzut în picioare mergînd spre mine. Așa cum am lăsat ușa cădea aproape în spatele meu, am mers spre el și am zîmbit cînd mi-a zîmbit.
