Eu și toți colegii mei am mers spre patinuar și m-am uitat la gheață cu groază pe fața mea.
-Sper că nu poți patina, astfel să-ți rupi gîtul. Kenny a spus și și-a pus mîinile în jurul taliei mele. Am întors capul și l-am privit în ochi. El a zîmbit, apoi m-a împins departe. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am pus patinele. Am luat două bețe pe care profesorul nostru ne-a sfătuit să ne luăm și încet am început să patinez pe gheață, dar aproape am căzut. Am aterizat în două brațe puternice, care m-au pus repede pe picioare. M-am întors și eram pe cale să-i mulțumesc acelei persoane, dar nu am mai făcut-o cînd m-am uitat în ochii albaștri a lui Kenny.
-Ce crezi că faci?! El a rîs și prietenii lui i s-au alăturat în spate.
-Încerc să patinez. Am spus liniștită privind în jos. Kenny a început din nou să rîdă și m-am simțit nesigură.
-Știi ce cred, tu nimic nu știi să faci, și dacă faci ceva, tu mereu faci greșit și știi ce este cel mai rău lucru? Părinții tăi au făcut o mare greșeală cînd s-au gîndit să te creeze. El a strigat la mine și mi-am putut simți adrenalina în vene. ”Trebuie să lovești înapoi”. Am auzit vocea lui Harry în capul meu și înainte de a ști ce fac, am luat bățul și l-am lovit pe Kenny în cap cu el. Ochii săi s-au lărgit și a căzut la pămînt, înainte de a țipa. Am văzut cum curgea sîngele pe gheață și am stat acolo privindu-l cum striga de durere și ”prietenii” săi, de asemenea. Dontr-o dată, am văzut cum mai mulți oamenii au început să țipe. În jur erau numai oameni. Nu-mi păsa că Kenny era culcat pe gheață în timp ce țipa, dat totuși am patinat încet spre mulțime. Eram în căutarea unui loc liniștit. Respirația mea a început să se agite pînă cănd în cele din urmă am plecat. El era întins pe gheață cu nici o culoare pe fața lui, cu ochii larg deschiși.
Mrs. Jenkons.
-Miranda, știi că violența este strict interzisă la noi în școală? Directorul a spus uitîndu-se la mine. Mama s-a uitat spre mine și m-a înghiontit, uitîndu-se la mine cu o privire sfîșietoare înainte de a da capul în jos.
-Și tu nu înțelegi că va trebui să te pedepsesc pentru asta? Ea principal m-a întrebat și am dat din cap, pentru că nu vroiam să mă cert.
-Îmi pare rău, dar trebuie să-ți dau două săptămîni de detenție. A spus ea.
-Cred că este o pedeapsă bună. Mama mea s-a alăturat și mi-a trimis o privire care mă omora.
-Și va trebui să-ți ceri scuze de la Kenny, iar dacă nu o faci, îți voi oferi mai multe săptămîni de detenție. Am oftat și am dat din cap din nou.
-Deci, cred că asta a fost tot ce-am aut de spus. Directoarea a spus și vocea ei mă enerva. Ea s-a ridicat și a dat mîna cu mama mea înainte să ieșim din biroul ei.
-Sunt foarte dezamăgită de tine, Miranda. Mi-a spus înainte de a merge în jos. Am stat acolo, m-am uitat la mersul ei și după, mi-am dus o mînă în părul meu. Clopoțelul a sunat, dînd semn că e deja pauză. Am decis să-mi cer scuze cît de repe e posibil așa că am mers spre sala sportivă. M-am îndreptat spre colț și m-am uitat în jur. Dintr-o dată, am auzit un țipăt și m-am uitat cu atenție....era Kenny care striga după ajutor ca o fetiță.
-Isus Hristos, să mergem! Kenny a strigat și fratele său a făcut ce a spus, dar a rîs cu voce tare. Kenny imediat l-a plesnit cu palma peste față.
-Omule, copilul ăsta te-a făcut?! Fratele său a spus și a rîs.
-Taci! Kenny a strigat. -De ce ești aici?
-Oh da! Mi-am uitat cheile și le vreau pe ale tale. Fratele său se opri din rîs și întinse mîna. Kenny s-a uitat la el într-un mod dezgustător.
