În acea noapte, mă tot răsuceam în patul meu, deoarece nu puteam să dorm. Mă tot gîndeam la Harry și la flashback-urile lui, cînd venea mai aproape de mine. El chiar vroia să mă sărute? Sau a fost doar imaginația mea? Nu îmi venea să cred că el vroia să mă sărute. Kenny și prietenii lui mereu spuneau că nimănui nu i-ar plăcea și nimeni nu ar vrea să prăbușească buzele pe mine. Sincer, cuvintele lui mă răneau și durea. M-am uitat la ceas și am văzut că e 2:32. M-am așezat lîngă perete sprijinindu-mă și îmbrățișindu-mi genunchii bine.
-Te duci afară? L-am auzit pe Harry întrebînd de cealaltă parte a peretelui.
-Nu am de ales. Tatăl său a spus și a oftat, înainte de a trînti ușa.
Am închis ochii, scufundîndu-mă în gînduri profunde. Niciodată nu m-am simțit atât de confuză. Pentru un motiv oarecare, a fost o voce în capul meu spunea că ar trebui să fiu prietenă cu el, așa cum a spus el acum cîteva nopți în urmă. Dar de fiecare dată cînd îl vedeam mă simțeam conectată și după simțeam că am nevoie de el. Am oftat și am luat iPod-ul pornind radioul pentru a asculta :”Doar pentru a asculta” de Sarah Dessen. Așa că am ascultat muzica și am terminat cartea, care era una dintre preferatele mele. După o jumate de oră, m-am oprit cînd am auzit știrile locale.
”Trei persoane au fost rănite într-un accident de mașină în Homles Chapel. Doi dintre ei au doar un picior zdrobit, în timp ce bărbatul mai în vîrstă are arsuri de gradul trei pe fața lui. Poliția face o cercetare și roagă persoanele care au fost de față sau cel puțin știu ceva să le spună și să colaboreze„. M-am așezat în pat cu ochii larg deschiși și ascultam cu atenție la fiecare cuvînt care era spus. Pentru cel ce vorbea nu însemna nimic, era evident. Mi-am dus mîna prin părul castaniu. Am închis ochii și am răsuflat adînc cînd am auzit cum se închise ușa pe cealaltă parte a zidului. M-am uitat la ceas și era deja 03.12. M-am întrebat de ce acest oraș dintr-o dată ar putea deveni atît de periculos. Am decis să continui lectura, am luat cartea și am început să termin cartea de citit.
O oră jumate mai tîrziu, m-am oprit din nou, atunci cînd au început alte știri locale. ”Omul care a ajuns rănit într-un accident de mașină în Holmes Chapel acum o oră a fost dus la spital, este găsit în afara spitalului. El este mort și poliția face altă cercetare pentru a afla ce s-a întîmplat cu el, pentru că se pare că a căzut din fereastră. Ciudat este, că a pierdut o mulțime de sînge și că au găsit o mușcătură pe partea stîngă a gîtului lui”. Am închis repede radioul. M-am înfășurat în plapumă căci îmi era frig și somn.
-Miranda? Am auzit pe cineva șoptind în timp ce deschidea fereastra și bătea la ea.
-Ce? Am murmurat.
-Pot să intru? Am auzit vocea răgușită ca fiind a lui Harry.
Am vrut să mă întorc spre el, dar el m-a oprit.
-Nu...te rog nu te uita la mine. A spus Harry. Eu am ridicat din umeri și am revenit la poziția din înainte.
-Dar trebuie să-mi spui că pot intra. Șopti el.
-Poți intra. Am murmurat din nou.
-Închide ochii! Harry a spus înainte de a închide fereastra și așezîndu-se în patul meu. Am auzit cum s-a deschis fermoarul pantalonilor săi. Ochii mei sau mărit.
-Ce ai de gînd să faci cu mine? L-am întrebat eu.
-Vreau să mă întind lîngă tine, nimic mai mult. Harry a spus cu o voce relaxată în timp ce continua să facă ceea ce făcea. Curând, am simțit o greutate de stabilire de lîngă mine, deoarece salteaua s-a mutat în sus și în jos. Patul meu nu era prea mare, provocîndu-l pe Harry să se întindă mai aproape de mine.
