Iubire complicata.

Fratele lui Jungkook

Tot drumul inspre casa Jungkook a stat pe telefon.Ii scria mesaje cuiva.Nu eram geloasa doar ca eram curioasa.Dar cred ca imi faceam prea multe griji.

Am reusit sa vad cu cine vorbea.Vorbea cu fratele lui.Nu stiu de ce am crezut ca vorbea cu o fata.Uneori eram prea paranoica.

-Jungkook,am ajuns.*cum am zis,a stat fot drumul pe telefon.De abia daca mai vorbea cu mine.*

-A,da!*ii da banii taximetristului.Coboara din masina si o ia prin spate,apoi imi deschide portiera si ma ajuta sa cobor.*

-Multumesc!*ii spun eu zambind.*

-Orice pentru printesa mea!*m-a luat prin surprindere raspunsul lui.*

-Printeasa?*intreb eu putin confuza.*

-Da.Tu esti printesa mea.De fapt esti cea mai frumoasa printesa.*spune el si eu rosesc.Mereu ma face sa rosesc.Nici un baiat nu m-a mai facut sa rosesc asa de mult.*

Ca tot vorbeam de ceilalti baieti din viata mea.Eu am mai avut un iubit.Adica eu credeam ca ma iubeste.El a venit intr-o zi la mine si a zis ca ma place de mult timp si ca ar vrea sa fim impreuna.

Eu am acceptat pentru ca mie imi placea din clasa a VI-a de el.Am uitat sa spun ca asta s-a intamplat in clasa a X-a.Adica acum 2 ani.Si cred ca am fost impreuna doar 2 saptamani impreuna pana cand l-am vazut sarutansu-se cu curva scolii Giulia.

Am uitat sa va spun ca pe el il chema Catalin.M-am dus la ei si l-am intrebat de ce m-a tradat si ca eu chiar il placeam.El mi-a spus ca a vrut doar sa ma bage in pat si a zis ca nu ma las asa usor ca celelalte*tuse*Giulia si ca acum pot sa plec ca nu mai are treaba cu mine.Am plecat plangand si alergand.

Sincer am avut noroc ca nu m-am lasat usor.Dar nici acum nu inteleg cum a putut sa spuna ca nu mai are treaba cu mine?Din acea zi l-am urat.Nu am mai vorbit deloc cu el.Chiar daca el m-ai vorbea.Eu nu il bagam in seama.Efectiv el nu mai exista pentru mine.

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in sufragerie.O lacrima imi curge pe obraz.Mi-am sters-o repede sperand ca Jungkook nu a observat-o,doar ca la ce noroc am eu a observat.

-Ce ai patit?De ce plangi?*ma intreaba el ingrijorat.?

-Nu.Nu am patit nimic.Sunt bine.*spun eu incercand sa ascund tristetea,doar ca nu eram asa buna la mintit.Vocea imi tremura.Si aveam lacrimi in ochi.*

-Nu esti deloc bine.Iti tremura vocea si ai lacrimi in ochi.Spune-mi de ce esti trista.

-Nu vreau sa vorbesc despre asta.*spun eu,normal,cu vocea tremuranda,dar de data asta lacrimile imi curgeau unele dupa altele.*

-Te rog spune-mi.Nu suport sa te vad plangand.Daca imi spui o sa pot sa te fac sa te simti mai bine.Daca nu imi spui nu o sa pot face nimic.

-Bine bine.*m-a convins.Eu inca nu vroiam sa ii spun dar intr-o zi tot ar fi aflat asa ca i-am povestit tot ce s-a intamplat.Lacrimile curgeau intruna,fara oprire pe obrajii mei.

-Nu mai plange.Nu suport sa te vad asa din cauza unui prost care nu a vazut ce ar fi putut avea.Intr-un fel sunt fericit ca nu esti cu el.

-De ce esti fericit?

-Daca ai fi fost impreuna cu el eu nu te-as mai fi putut avea.

-Esti asa dragut.*spun si il trag de obraji cum facea bunica cu mine.Bine...Cand imi facea asa bunica mai mult ma zgaria cu inelele ei dar nu conteaza asta.*

-Auu.Ma doare.

-Nu mai fi asa copil.

-Dar inca sunt un copil.