M-am trezit pe la ora...14:00???Cum am putut sa dorm atat?Am vrut sa ma ridic din pat dar cineva ma tinea strans in brate.
M-am intors sa vad cine e.Era...Seungri.Oare am facut ceva cu el?M-am uitat sub cearcaf sa vad daca aveam haine pe mine.Le aveam.
-Stai calma.Nu am facut nimic.*spune Seungri cu vocea lui de dimineata.Acea voce!!Lesinez!*
-Dar de ce am dormit amandoi impreuna?
-Nu iti mai aduci aminte?Aseara ti se facuse rau si m-ai rugat sa dorm cu tine!
-Parca imi amintesc ceva.
《Flashback》
Am plecat de la Ruxandra impreuna cu Seungri si ne-am dus acasa.Am intrat in apartament si ne-am asezat amandoi pe canapea.
Am luat-o la goana pana la baie.Seungri a venit in graba la mine.Eu nu ma simteam prea bine nici la petrecere.
Seungri imi tinea parul si ma mangaia pe spate.Era asa protector.Ma simteam atat de bine langa el incat aproape uitasem ca eu vomitam incontinuu.
-Esti mai bine?
-Da.*spun eu in timp ce ma spal pe fata.*
Seungri vine si ma imbratiseaza de la spate.Ma simteam foarte bine.Nu...Nu pot.Daca as fi impreuna cu Seungri si Jungkook ar afla s-ar infuria foarte rau.
Dar de ce imi pasa mie atat de mult de Jungkook?E doar o amintire.O amintire urata de acum inainte.Eram tot in bratele lui Seungri.
-Seungri...
-Shht.Nu strica momentul.
-Care moment.Nu e nici un moment.
-Pentru mine e.Cristiana...*spune si ma intoarce cu fata la el.*Eu...Eu te...Iubesc.
Ma uit la el cu ochii mari si nu imi venea sa cred ce a zis.El chiar ma iubeste?
-Daca nu ai aceleasi sentimente nu e nimic.Se intampla des.*spune el chicotind si incercand sa faca haz de necaz.*
Nu mai spun nimic.Ma indrept spre fata lui si il sarut.Nu o sa imi para rau de asta.Dupa ce ne-am desprins din sarut el se uita mirat la mine.
-Adica tu...
-M-am indragostit de tine Seungri.Chiar daca nu ne stim de prea mult timp,*noi ne cunoastem de cateva luni*m-am indragostit de tine.
-Tu vorbesti serios?Nu glumesti?
-Sunt foarte serioasa.
Ma imbratiseaza...destul de strans incat sa nu mai am aer.El observa asta si se desprinde din imbratisare.
-Scuze.*spune el stanjenit.*
-Nu e nimic.Se mai intampla.*spun eu cu un zambet pe fata.*
Zambetul nu mai e pe fata mea.M-am intors repede si am inceput sa dau din nou afara...nu stiu ce am dat afara de data asta.
Seungri vine sa imi tina parul.Dupa ce termin de eliminat totul din mine m-am intins in pat.Seungri mi-a facut un ceai si a ramas cu mine peste noapte.
Seungri s-a culcat in sufragerie.Eu in camera mea.La un moment dat m-am trezit pe la ora 3:00 a.m. cu o durere ingrozitoare de cap.
M-am chinuit sa merg pana in sufragerie si i-am zis lui Seungri sa doarma cu mine.
《End flashback》
Mi-am facut un dus scurt si apoi m-am imbracat cu aceste haine:
Am mancat apoi am iesit sa fac o plimbare scurta.Se facuse deja seara asa ca m-am decis sa ma intorc.
Ajunsesem pe o straduta pe care nu prea trec oamenii.Ziua nu era nimic neobisnuit.Acum ca era seara era mai infricosator.
Erau 2 baieti acolo.Mi-am facut curaj si am mers inainte.Mai aveam putin si treceam de ei dar unul din ei m-a prins de inchietura mainii.
-Unde crezi ca te duci?
-Acasa.
-Asta depinde de tine.
-Ce sa depinda de mine?
-Daca vrei sa pleci acasa va trebui sa...imi faci pe plac.
-Cum adica.
-Nu mai face pe proasta.
Ii face semn baiatului sa plece.Eram terifiata.O lacrima s-a scurs pe obrazul meu.El a observat asta si mi-a sters-o.
M-a lipit de un zid si a inceput sa ma sarute fortat.Incercam sa il lovesc dar nu putem.Eram prea slaba.
Isi pune mana pe coapsa mea si mi-o ridica.Tremuram de frica.Ma simteam atat de slaba ca nu puteam sa fac nimic.
Mana lui urca pana ajunge in zona feselor.Atunci...O voce ii spune sa plece dar el parca nu il aude.
Acel baiat vine si il departeaza de mine.Era Seungri.Ma bucur ca a venit la timp.Dupa cateva "lovituri mici" sar in bratele lui si incep sa plang.
-Este bine acum.
-Multumesc.
-Pentru ce?
-Pentru ca m-ai salvat.Daca nu erai tu puteam fi...
-Shht.Hai sa mergem acasa.Nu te mai gandi la asta.
-O sa incerc.Hai sa mergem.
Ne-am intors acasa.Era asa de bine pe canapea.Seungri vine langa mine si ma saruta scurt.
-Seungri,noi doi...
-Cristiana?
-Da?
-Vrei sa fii iubita mea?
-Da.*spun cu zambetul pe buze.*
Ma mai saruta o data apoi mergem amandoi la culcare.A fost o zi minunata si ingrozitoare in acelasi timp.
Gata si capitolul 16.806 de cuvinte.Nu sunt chiar atat de putine.Scz pt greseli.Paaa.
CITEȘTI
Iubire complicata.
FanfictionSincer nu stiu de ce am ales acest titlu doar ca nu prea am inspiratie. O carte despre o fata care afla cu adevarat ce este iubirea.