The Beast {Harry Styles/Vampire Fanfic} |Romanian|

ch. 3 I'm waking up...

                                                    Capitolul 3: Mă trezesc

Mi-am deschis ochii, neconștientă de împrejurimile mele. Motivul? Totul era negru. Eram într-o cameră întunecată. Ăsta era singurul lucru pe care-l știam. Capul mă durea ca dracu!

Am încercat să mă mișc și am simțit că sunt așezată pe o saltea. Nu foarte confortabilă, dar măcar era mai bine decât să stau pe jos. Am încercat să mă ridic, dar nu am reușit. Corpul îmi era foarte obosit.

Când am reușit în sfârșit, m-am întors, văzând că era o fereastră mică cu bare. Am încercat să mă uit prin jur, dar era dificil. Era prea întuneric, nesuportând lumina lunii care strălucea prin fereastră.

Deja era noapte? Oh nu, o să se termine urât.... Într-un sfârșit, ochii mi s-au obișnuit cu întunericul. Eram într-o temniță.... Cum am ajuns aici?

Privirea mi-a mers spre celaltă parte a camerei, văzând o ușă veche de lemn. Am fugit spre ea, încercând cu disperare să ies de aici. Când am ajuns în sfârșit la ușă am încercat să o deschid, dar nu se mișca. Oh da ăsta mi-e norocul! M-am lovit de ușă, dar din nou... nici o mișcare.

”Nu o face.” o voce dură, și răgușită a mârâit din spatele meu.

Respirația mi s-a oprit în gât, dar nu m-a împiedicat din scăpare. Nu, m-a încurajat și mai tare să încerc să deschid ușa.

”Am spus n-o face!” vocea a strigat de data asta. M-m oprit.

”Întoarce-te.” vocea a mârâit din nou. Am făcut-o și am fost întâlnită doar de întuneric. Nu am văzut o persoană și nici un semnde viață. Singurul lucru pe care-l puteam vedea era era raza lunii care trecea prin geam. O respirație greoaie putea fi auzită. Oh nu, e un pedofil... O să mă folosească și după o să mă omoare!

”Cine ești?” puteai auzi frica care era ascunsă în spatele vocii mele. ”Unde sunt? Ce vrei de la mine?”

Nici un răspuns.

”R-Răspunde-m-mi!” am țipat. Singurul lucru pe care-l voiam era să scap de aici. Să fiu în siguranță. Dar știam că bărbatul ăsta sau ce era.... nu m-ar lăsa niciodată. Ar fi trebuit să nu fi fugit vreodată în pădurea aia.

Am așteptat și în sfârșit am auzit un răspuns.

”Asta e pentru tine să ghicești și pentru mine să știu.”

Fiori mi-au fugit pe coloana spinării. Eram obosită, îmi era frig, dar mai presus de toate eram curioasă... Cum era creatura asta? Tânără? Bătrână? Cine știe? Singurul lucru pe care-l știam de la el era că avea o voce joasă. Și ce mă irita cel mai mult era faptul că el mă putea vedea, dar eu nu puteam vedea creatura. În sfârșit am avut destul curaj.

”Arată-te.”

L-am auzit mișcându-se. Venea mai aproape... Cred că a trecut de raza lunii... Pur și simplu. Am început să devin nerăbădotare, dar nimic nu-mi depășea frica.

Am încercat să mă dau înapoi, dar din nefericire am fost imediat întâlnită de ușă. Am ascultat. Un pas.... Încă unul... Din nou altul...

Iar apoi a pășit în sfârșit în lumina lunii. Eram șocată. Nu se poate. E imposibil!

Acolo... stătea un bărbat tânăr. Cârlionți maro, ochi verzi de smarald, cu maxilarul încleștat.

Am fost întâlnită de bărbatul din tablou.

☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ ☾ 

Pam-pam-pam. :))