The Beast {Harry Styles/Vampire Fanfic} |Romanian|

ch. 20 Mother Nature

                                            Capitolul 20: Mama Natură

Îmi acopăr repede umărul în timp ce privesc cum vine cu paşi mari, dar graţioşi spre mine, făcându-mă să mă dau înapoi, din cauza fricii. Spatele meu lovind peretele din gresie în timp ce el se apropia de mine, respirând uşor. Mă ia de talie şi mă trage înspre el, examinându-mi corpul cu atâta furie, cred că ultimele mele secunde sunt sunt gata şi totul se va sfârşi.

Totuşi, nu mă răneşte. Doar mă priveşte de sus în jos. Ca şi cum ar căuta ceva..

"Unde te doare?" Spune rapid.

"Ce vrei să spui?" Îl întreb, nedumerită.

"Sângerezi, Rose! Spune-mi unde te doare ca să te pot vindeca!" Urlă la mine şi ştiam, atunci şi acolo, că mă putea mirosi. Doamne, îmi poate mirosi menstruaţia! Evident, doar e un vampir. La ce mă puteam aştepta?

"Harold, nu-s rănită deloc. Sunt bine, serios! Nu-ţi face griji." Îl asigur, dar nu mă credea. Are încredere doar în propriul instinct.

Continuă să caute orice fel de rană sau vânătaie, dar nu găseşte nimic, înnebunind şi mai mult.

"Nu pot găsi nimic! Eşti rănită, nu! Rose, spune-mi. Trebuie să-mi spui!"

"Nu sunt rănită, Harold, te rog!"

"Rose-"

"Sunt bine!"

"Spune, la dracu'!"

"Sunt pe ciclu."

Se face linişte pentru un moment şi tot ce pot vedea e confuzie pe faţa lui. Sunt pe cale să spun ceva, dar mi-o ia înainte, strângându-mă mai tare.

"Eşti pe ce? Nu mai face asta, Rose. Nu e momentul să te joci cu mine!"

Acum e rândul meu să mă uit la el, confuză. Ce vrea să spună? Nu ştie ce-nseamnă "să fii pe ciclu"? 

"Nu ştii ce înseamnă ciclu?" Îl întreb.

"Nu şi nu e nevoie s-aud non-sensuri! Acum doar spune-mi unde-"

"Am menstruaţia lunară." Am spus încet, dar e destul de tare încât să mă audă.

E în stare de şoc, iar eu sunt complet atentă la el acum. Are ochii roşii şi privirea sa... E atât de pasionantă şi plină de poftă. Ciudat cum i se poate schimba expresia în doar câteva secunde.

Mă uit în jos, jenată. E aşa de ruşinos să spui asta unui bărbat. Se face linişte pentru câteva secunde, iar el mă ţine şi mai strâns. Aşa de tare că aproape începe să mă doară. De ce nu spune nimic? E şocat? Dezgustat? Probabil.

Îi mai ia câteva secunde până-mi dă drumul şi se dă cu un pas înapoi. Mă uit în sus la el şi văd cum ia respiraţii lente şi mici. Buzele îi sunt întredeschise, dar nuanţa roşie a ochilor săi, rămâne.

"Harold, eşti în regulă?" Îl întreb uşor.

"Eşti fertilă?" Mă-ntreabă din senin.

"Ce să fiu?" Îl întreb, nedumerită. Chiar a spus asta?

"Eşti capabilă să ai copii?" Mă întreabă din nou. Ce dracu'? Normal că sunt! N-aş fi avut menstruaţia acum dacă n-aş fi.

"Da." Răspund încet. Nu-mi răspunde la asta. Bărbatul ăsta e pe departe, cel mai ciudat pe care l-am văzut vreodată. Adică, cine te întreabă aşa la-ntâmplare dacă eşti capabilă să ai copii?