Intre viata si moarte - Teresa Fidalgo

I

Alergam ca o nebuna prin padure, speram sa gasesc un drum spre oras, o cale de scapare. Am alergat in cerc timp de patru ore, fuck, am urlat de durere, tocmai am fost impuscata in brat. Asta imi mai lipsea. Se auzea tropaitu' bocancilor, era politia... oare aici se termina tot? Aici urma sa mor? Sa ajung iar in purgatoriu? 

Nu, nu astazi. M-am urcat intr-un pom si am asteptat, am asteptat si am asteptat. Sa lasat intunericul. Linistea se lasa incet peste padure, doar sunetu' scos de respiratia mea se mai auzea. Am inchis ochii pentru un moment, eram doar eu, singura in inima padurii, eram atat de libera, atat de fericita. Mi-am rupt bluza de pe mine, am ramas in sutien. Mi-am infasurat rana cat sa nu mai curga sange, degeaba, trebuia sa scot glontu' . Trebuia sa merg mai departe, sa ajung la un drum care sa mearga spre oras. 

Imi era atat de foame si atat de sete, dar gandul de razbunare parca imi atenua lipsa apei. Mai era foarte putin si se facea dimineata, am continuat sa merg, treceam pe langa copaci vechi de un deceniu, cred ca erau acolo si la Razboiul Rece. Doamne, cum am ajuns eu asa? Eram atat de fericita, atat de tanara, atat de frumoasa, acum am ajuns un monstru, o fiinta ce omoara alti oameni doar sa se razbune. Asta merita, sa ajunga in iad. 

M-am urcat intr-un copac sa ma odihnesc, eram extenuata. Mai aveam de mers, dupa bataia vantului eram aproape de o casa, un conac sau doar o cabana. Speram sa fie orce, doar sa pot sta acolo sa ma odihnesc si sa beau apa, lipsa apei din organism se simtea drastic. Am inceput sa am vedenii, vedeam oamenii care i-am omorat ca vin dupa mine. Tragic nu? 

Nu mai puteam sa rabd, am luat-o din loc si am pornit spre cabana. Am ajuns intr-un final, cum am ghicit era o cabana parasita, am gasit niste apa si putina mancare, era indeajuns pentru mine. Eram atat de fericita...

-Stai pe loc sau te impusc. 

-Va rog nu trage-ti ! Sunt aici cu ganduri pajnice. 

Inima imi bubuia, mai avea putin si imi sarea din piept, cine era barbatul asta? Oare era de la politie? Nu cred, nu are aeru' acela de tip dur, poate reusesc sa-l imblanzesc cumva. 

M-am ridicat usor de pe scaun si am luat-o spre el. 

-Sunt Jeff, am in grija aceasta cabana.

-Ser... pardon Teresa, incantata. 

-Ce te aduce aici? Ma intrebat cu un glas ragusit.

-Am pornit intr-o aventura sa caut spiridusu' cu oala de aur de la capatul curcubeului. Nu observi? Sunt ranita, nemancata, mai am putin si lesin. Am evadat din spitalul de psihiatrie, nu am nici-o boala mintala stai calm, am ajuns acolo fara nici-un motiv. Am evadat alaturi de o fata, ea a murit, doar eu am ramas, am mers zile intregi prin padure pana am dat de cabana ta, am fost impuscata in brat. Cred ca am pierdut foarte mult sange. 

-Lasa-ma sa te ajut.