Intre viata si moarte - Teresa Fidalgo

Ă

L-am omorat, am scapat de suferinta... pot sa fiu libera acum... 

Dar de ce inca am un sentiment de atasare? Simt cum inima mi-se sparge in sute de bucati, mici. Nu pot sa sper la mai mult din partea mea... mereu am fost timida... acum, mi-am depasit starea. Pot sa fiu cine vreau, pentru copilul meu am sa fac tot ce este posibil. Iad? Am fost acolo, am trecut prin el calcand usor pe lava incinsa... 

Nu crede pe nimeni, nimeni nu iti este alaturi... toata lumea tradeaza, uita, raneste. Meriti ceva mai mult de atat, meriti sa fi tu, doar tu. 

Am deschis ochii usor, eram ametita, eram distinsa... vedeam doar alb si negru... 

-Teresa, esti bine?

-Teresa?

-Scumpa mea, ai fost in moarte clinica dupa ce ai facut accident, ai scapat cu viata si tu si copilul tau.

Mi-a dat copilul, eram derutata... tot ce am trait pana acum a fost doar un vis? Doamne, copilul meu este atat de frumos... 

Acum pot sa mor linistita, stiu ca mereu va fi alaturi de mine....