Gânduri

cinci

Uitându-mă, de fapt mai bine spus, holbându-mă la Ron îmi dau seama ce-ți place la el. E exact tipul de bărbat de care-mi povesteai că-l dorești.
Înalt, brunet, la costum, cu un palton din ăla stupid, pantofi de pe vremea bunicului, să faci ce vrei din el. Nu eu. În niciun caz. Este o diferență de la cer până la pământ. Nu are tatuaje pe tot corpul, nu are părul vopsit în argintiu, nu poartă jeanși rupți, tricouri alb-negru cu diferite desene pe el, șepci care mai de care, bocanci, geacă de piele și în niciun caz nu conduce un motor. E om de afaceri, eu sunt un simplu dansator stradal. El îți poate oferi tot ce-ți dorești, eu îți ofeream clipe de neuitat.
M-ai privit pierdută. Părea că-ți iei rămas bun. Asta făceai oricum. N-ai avut curajul să-mi spui că pleci în Veneția timp de 5 zile împreună cu el. Ai rugat-o pe Angeli să nu-mi spună. Dar știai că-mi va spune. La dracu dacă nu știai!
Îmi arunc țigara absent. Nu vreau să te mai văd Lett'. Mă distrugi. Și pare că-ți place ce faci din mine. Vane venea spre mine. Era supărată. Te-a privit. Ai privit-o. N-am înțeles conexiunea dintre voi. Nici nu vreau. A ajuns în fața mea cu un zâmbet timid. Am sărutat-o. Am vrut să simt că te uit. Am vrut s-o simt pe ea.
Ai plecat. N-am vrut să mă mai gândesc la tine. Nu te mai vreau Lett'. Și știi foarte bine că am ambiție.
O să-mi lipsești...

e o prostie, la dracu cu cartea asta