doisprezece

297 70 51
                                        

Fumez ţigara sprijinit de motor şi învârt bricheta absent. N-am mai auzit ceva de tine de ceva vreme. Am înţeles de la prietenii noştri că le-ai adus şi lor câte o scrisoare. Diferenţa a fost că le-ai dat-o personal nu le-ai lăsat-o pe preş sau în poştă. Angeli încă mai are lacrimi în ochi când îşi aduce aminte de tine. Am încercat să o consolez, Vane a făcut la fel, dar cu toţi o ştim pe Angeli cât de încăpăţânată e. Studenţii ies pe porţile facultăţii îndreptânu-se spre case, la cafenele sau unde aveau treabă. Mă uitam în marea de persoane şi mă gândeam cum ar fi să te văd păşind la braţ cu Angeli zâmbăreaţă venind spre mine şi ţipând că iar fumez. Încă mă mai gândesc la tine. Ce faci. Unde eşti. Dacă îţi e bine că ai plecat. N-am deschis scrisoarea şi nici din agendă n-am citit. Nici nu cred că am e gând să o fac vreodată.

     Vane păşeşte graţioasă spre mine. Avea puloverul ei lila. Blugi negri. Părul lăsat în bătaia vântului pe spate. O s-o repet de câte ori am ocazia. Era o artă. Minunată. Perfectă. Zâmbeşte larg când mă observă uitându-mă la ea. Se apropie şi mă sărută apăsat. Strecor între noi cadoul ce i l-am luat în drum spre ea. Priveşte floarea din mâna ei parcă nevenindui să creadă.

- Axel, nu trebuia...

- Oh, taci.

     Se strâmbă jucăuşi la mine apoi mă sărută pe nas. E totul perfect cu ea. Dar nu ştiu de ce uneori mă gândesc la tine. Cum ar fi fost să fi tu aici. În braţele mele. Să te strâmbi şi să-mi spui că nu-s întreg la minte. Dar cred că dacă ai fi fost aici ai fi fugit plângând. Şi ştii iubito de ce , nu ? Pentru că tu ai fost singura fată care îi dăruisem  floare şi ţi-am promis că nu mai fac gesturi din astea altora. Aşa cum ai plecat tu, aşa s-a dus şi promisiunea. Sper că Ron îţi va dărui exact ce ai vrut. Bunuri materiale. Că sentimente ai dat cu piciorul.
Stăm cu Lilith în camera ei. Îi e frică să doarmă. A rugat-o pe Vane să rămână cu ea. N-am crezut că sora mea se va ataşa aşa repede de o persoană. Ştii cât de greu suporta ea aşa zisele iubite ale mele. Pe ea o adoră. Dacă-ţi spun ce mi-a zis.. Sigur nu vrei să ştii. Te va face bucăţi. dar uite că începe să nu-mi mai pese de ce crezi tu sau ce simţi tu. Exact cum nu ţi-a păsat nici ţie de mine.

''Axel, cred că Vane te iubeşte mai mult decât orice pe lumea asta. Nu are rost să te mai gândeşti la scorpia aia de Lett. Şi da, e o scorpie Axel. Poate crezi că nu băgam de seamă comportamentul vostru, însă mereu vedeam sentimentele tale faţă de ea şi cum te răsplătea. N-are rost. N-are rost s-o faci pe Vane să sufere din cauza ei.''

    
Nu cred că o să-ţi fie bine dacă ai afla. Însă fi sigură iubito, că nu-mi va mai păsa de acum încolo de tine.

probabil voi da dedicații de acum

e pentru tine sinulsdriom  , merci pentru tot

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum