Gânduri

cincisprezece

Sâmbătă ne-am uitat toată ziua la desenele ei preferate mâncând tot felul de dulciuri. Cât poate fetița asta să mănânce ma și minunat. Dar cu toate astea nici nu văd unde se depune toată asta. Știu unele fete, Lilith, care dacă mănâncă puțin mai mult se îngrașă 5kg. Mi-a povestit de prima ei iubire și cum de fapt băiatul de care era îndrăgostită iubea altă fată și a părăsit-o pentru a alerga încontinoare după aia. M-am simțit puțin vinovat la cum povestea. Pe moment am crezut că spune de mine. Însă când a văzut că mă foiesc deranjat și-a cerut scuze, că nu și-a dat seama. Dar eu nu merit scuzele ei. Aș fi un dobitoc dacă m-aș desparte de ea pentru tine.
Mesajul ăla cu poza cu tine, mă uit mai mereu la ea și îți observ zâmbetul fals și chinuit. Dacă nu îți e bine de ce dracu mai ești acolo ? Acum că o privesc mai atent ai fustița vișinie pe tine. Și acum o porți ? Credeam că e, te citez, "o porcărie".
Vane se încruntă și nu înțeleg de ce. Dau telefonul din fața mea pentru a privi-o pe ființa cu chip de înger ce emană pericol. Ori a văzut că mă uit la poza cu tine ori nu știu. E peste puterea mea de înțelegere. Își pune mâinile în șold și bate ușor din picior. O privesc întrebător iar ea pufnește iritată plecând în bucătărie. E cumva pe... perioada aia a voastră ? Fug spre bucătărie. Stătea rezemată de chiuvetă bând o cană de apă.

- Te simți bine ?

- Mmm, își ridică degetul arătăor terminând de băut apa. Am stat toată ziua în casă și simt că mor. De burtă nici nu mai zic iar tu tot ce faci e să stai pe nenorocitul ăla de telefon! Parcă ai vedea cine știe ce zeitate acolo.

- De fapt, rânjesc luând-o în brațe, zeitatea e în fața mea. Iar tu nu știu de ce, dar ești nervoasă. Deci, hai să facem o plimbare într-un loc să zicem... unde-mi făceam 'veacul'.

Își ridică o sprânceană întrebătoare dar cumințică se îndreaptă spre cameră schimbându-se. Coboară într-un final și nu pot să nu observ că și-a luat rucsăcelul unde are toate instrumentele ei de desenat. Dacă-i dai și o pană fetei ăsteia nu ezită să nu-l deseneze. Mereu mă întreb de ce nu s-a axat pe asta în loc să se ducă la medicină.
Arată cu degetul arătător spre mașină în semn că nu vrea cu motorul. Era și de înțeles. Îi e frică seara pe "chestia aia donatoare de organe de seară". Urcăm în mașină iar ea dă drumul la muzică. Melodia ei preferată, Alesso - I Wanna Know, se face auzită și începe să cânte fericită. Iar fericirea asta mă face să mă simt mai relaxat și mult mai calm în preajma ei. E de mirare cum o fată atât de micuță și fragilă se joacă așa frumos cu sentimentele unui bărbat ce vrea să uite să iubească. Dansează un vals al iubiri împreună cu bunăstarea mea.
Opresc mașina pe trotuarul ce duce spre pădure. Acum fiind seară lumina făcută de farurile mașinii și luna plină ce lumina făcea ca peisajul să fie unul de vis. Se dă jos absorbită de peisaj și se instalează comod pe capota mașinii. Mă rezem și eu de mașină stând pe iarba rece gâdilându-mi degetele mâini stângi. Închid ochii și îmi aduc aminte cum te aduceam aici când voiai să fi singură. Țipai. Urlai. Plângeai. Eu te priveam de lângă mașină. Te lăsam să te relaxezi apoi veneai timidă în brațele nele. Ce s-a întâmplat cu vechea tu Lett ? De ce te-ai schimbat așa mult ? Aproape că, credeam că ai aceleași sentimente ca și mine. Dar nu. Eu eram doar păpușa ta. Când aveai nevoie de mine eu eram imediat acolo.

- Axel, ești ok ?

Vocea Vanei mă face să-mi dau seama că strângeam cu putere iarba. O lacrimă mi se prelinge pe obraz dar o șterg cât de discret am putut deșii Vane cred că a observat.

- Uite, știu că n-am discutat niciodată despre asta, dar eu sunt aici mereu pentru tine, poți să-mi spui orice, oricât de dureros ar fi. Rezist. Pentru tine rezist.

- Demonii mei te vor răni Vane. Nu pot să las să se întâmple una ca asta.

- Hei, cu un salt se dă jos de pe capotă venind în fața mea, în mine e un iad în care demonii tăi pot trăi iar un rai în care îngerii tăi se vor regăsi.

Îmi zâmbește copilărește. Nu mă pot abține și o sărut. Pun toată ura față de tine în el. Combinat cu acel ceva ce-l simt pentru ea. Mă lasă. Mă lasă să-mi exteriorizez furia în acel sărut.
Se desprinde din sărut apoi îmi dă o palmă jucăuș peste umăr arătând spre pânza ,care cu ceva timp era albă, ce stătea pe capota mașinii. Noanțele de albastru se îmbină plăcut. Stelele strălucesc. Și dacă nu era așa întuneric pot să văd și două umbră sub acel copac ce stau îmbrățișați. E pur și simplu o capodoperă. Pentru mine tot ce face Vane a ajuns să fie o capodoperă.

- Trebuie să vorbim despre ea.

Privirea ei e acum în gol. Nu știe ce să zică sau cum să reacționeze. Sigur nu se aștepta la asta. Cred că deja își făcuse un carnețel în capul ei cu "nu vorbi despre Lett, oricum nu-ți va spune nimic." O trag spre mine ținându-mi mâna peste umărul ei. Priveam în gol. Nu se grăbea. Aștepta emoționată lângă mine să încep.
Te dau dracu iubito. Toată durerea se va risipi cu fiecare cuvânt și poate într-un final îi pot oferi Vanei iubirea pe care ea crede că nu i-o voi oferi niciodată. Privesc spre cer iar o stea căzătoare se zări. Închid ochii șoptind.

- O să dispari de tot.

ce Dumnezeu . atât de lung . nici nu știu ce dracu e asta dar sper să fie bine

ți-l dedic ție și mai ales poza de la media