nouăsprezece

245 53 42
                                        

Din perspectiva Verenei

Pășesc precaut în incinta cafenelei căutându-l pe Axel. Mi-a spus că va fi aici. Observ un cap brunet și tatuajul de pe ceafă cu un trandafir. El e. M-am îndreptat toată un zâmbet spre el dar îmi pieri când ajunsesem în spatele lui. Ținea în mână o poză cu el și Lett. Angeli, care abea acum o observasem, își drege vocea pentru a-l face pe Axel atent, îi face semn către mine și-și întoarce capul. Privirea lui era rece, indiferentă, fără pic de sentiment în ea. Nu-i pasă că am văzut poza ? Nu-i pasă de ce o să cred eu acum ? Iar păsa oare dacă mă întorc și plec ?

- Ce stai în spatele meu ? Ia loc, sunt scaune destule.

Vocea lui groasă mă făcu să tremur. Chiar nu-i pasă ? Stau pe gânduri câteva secunde, mintea-mi spune să-i întorc spatele dar inima mă forțează să mă așez lângă el. Trag scaunul așezându-mă puțin rănită. Credeam că o să-mi spună ceva, să-și justifice acțiunea. Dar nu a făcut-o.
A băgat poza în buzunar ridicându-se de la masă. Se ducea să fumeze. Angeli mă privea de parcă îi rănise ei sentimentele. N-am nevoie de mila prietenilor lui. Acum chiar nu mai am nevoie de nimic. Privesc pe geamul cafenelei, peste drum Axel vorbea la telefon, un zâmbet i se iscase în colțul gurii. Dacă.... Nu, nu are cum. Mi-a spus că nu mai vrea să audă de ea. Dar dacă..... Nu Vane, nu îți poate face asta. Privirea lui cade pe mine, zâmbetul se transformă într-o încruntătură. Mi-am ferit privirea observând că Angeli îl privea și ea. Sau poate doar se uita pe geam. Încruntătura ce i se formă mă împinse să privesc afară. O fată blondă, scundă, îi sare lu' Axel în brațe ascuzându-și fața în pieptul lui. Nu poate fi... doar ea avea acel blond strălucitor și lung. O lacrimă stătea să cadă. Nu poate fi adevărat.
Fata se desprinse din îmbrățișare apoi își întoarse chipul spre noi când Axel îi făcu semn în dreptul nostru. Mă ridic brusc de la masă și-mi smulg geanta de pe aceasta. Angeli tresări speriată. Vreau să merg acasă, să stau în patul meu și să uit tot. Să uit tot ce s-a întâmplat astăzi și că doar a fost un vis.

când am vrut să scriu următorul capitol am fost surprins să găsesc asta în ciorne . sor-mea și-a făcut de cap și povestea mea a luat o întorsătură

sper să nu vă supărați pe ea sau ceva . dar a insistat să-i postez capitolul

p.s. când și-a dat seama că Axel sunt eu a spus : nu-mi vine să cred că am scris acele cuvinte mirifice despre tine, îh îmi vine rău. dea...

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum